Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru opritor

OPRIT├ôR, -O├üRE, opritoare, s. n., opritori, s. f. I. S. n., s. f. Ceea ce ├«mpiedic─â, st─âvile╚Öte ceva. 1. S. f. Fr├ón─â format─â dintr-un lan╚Ť legat cu un cap─ât de dricul carului ╚Öi prev─âzut la cel─âlalt cap─ât cu o bucat─â de lemn, cu un c├órlig sau cu o talp─â de o╚Ťel, care se las─â s─â se t├órasc─â ├«ntre obad─â ╚Öi sol pentru a ├«mpiedica una dintre ro╚Ťi c├ónd vehiculul coboar─â la vale; piedic─â. 2. S. n. Curea (sau lan╚Ť, ╚Ötreang) la ham care ajut─â la ├«mpingerea ├«napoi a vehiculului, la ├«ncetinirea vitezei ├«n timpul cobor├órii ╚Öi la oprirea lui. 3. S. f. (Reg.) St─âvilar, z─âgaz, dig. 4. S. f. Plas─â ├«ntins─â pe un semicerc, cu care se astup─â gura mati╚Ťei ca s─â nu ias─â pe╚Ötele c├ónd se scoate n─âvodul din ap─â. 5. S. f. Fiecare dintre parii care se pun la gardurile mari de prins pe╚Öte, ca s─â nu le rup─â valurile. II. S. n. Nume dat unor piese sau dispozitive care limiteaz─â deplasarea unui organ mobil, a unei instala╚Ťii, a unui aparat etc. [Pl. ╚Öi: (I 2, II, f.) opritori] ÔÇô Opri + suf. -tor.
OPRIT├ôR, -O├üRE, opritoare, s. n., opritori, s. f. I. Subst. Ceea ce ├«mpiedic─â, st─âvile╚Öte ceva. 1. S. f. Fr├ón─â format─â dintr-un lan╚Ť legat cu un cap─ât de dricul carului ╚Öi prev─âzut la cel─âlalt cap─ât cu o bucat─â de lemn, cu un c├órlig sau cu o talp─â de o╚Ťel, care se las─â s─â se t├órasc─â ├«ntre obad─â ╚Öi sol pentru a ├«mpiedica una dintre ro╚Ťi c├ónd vehiculul coboar─â la vale; piedic─â. 2. S. n. ╚Öi f. Curea (sau lan╚Ť, ╚Ötreang) la ham care ajut─â la ├«mpingerea ├«napoi a vehiculului, la ├«ncetinirea vitezei ├«n timpul cobor├órii ╚Öi la oprirea lui. 3. S. f. (Reg.) St─âvilar, z─âgaz, dig. 4. S. f. Plas─â ├«ntins─â pe un semicerc, cu care se astup─â gura mati╚Ťei ca s─â nu ias─â pe╚Ötele c├ónd se scoate n─âvodul din ap─â. 5. S. f. Fiecare dintre parii care se pun la gardurile mari de prins pe╚Öte, ca s─â nu le rup─â valurile. II. S. n. ╚Öi f. Nume dat unor piese sau dispozitive care limiteaz─â deplasarea unui organ mobil, a unei instala╚Ťii, a unui aparat etc. ÔÇô Opri + suf. -tor.
OPRIT├ôR, opritoare, s. n. Nume dat diverselor piese sau dispozitive care limiteaz─â deplasarea unui organ mobil al unei instala╚Ťii, al unui aparat, al unui instrument. Fereastr─â fixat─â ├«n opritoare. ÔÖŽ Pies─â care limiteaz─â mi╚Öcarea, cursa unui organ mobil, a unei instala╚Ťii sau a unui instrument.
opritór/opritoáre2 (curea la ham, dispozitiv de frânare) (pop.) (o-pri-) s. n. / s. f., pl. opritoáre/opritóri
opritór s. n. /opritoáre s. f. (curea la ham, dispozitiv de frânare) (sil. -pri-), pl. opritoáre/ opritóri
OPRIT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) ╚Öi substantival (despre piese sau dispozitive) Care opre╚Öte sau limiteaz─â mi╚Öcarea unui organ mobil la o instala╚Ťie tehnic─â. Pies─â de imprimat cu cilindru ~. [Sil. o-pri-] /a opri + suf. ~tor
oprit├│r m. (d. opresc). Ps. S. Ap─âr─âtor, protector.
opritor de muci expr. (glum.) musta╚Ť─â.

Opritor dex online | sinonim

Opritor definitie

Intrare: opritor
opritor substantiv neutru
  • silabisire: -pri-