Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 689895:

oprésc v. tr. (vsl. o-prĭeti, a opri, d. prĭeti-pron, a sprijini, de unde vine și po-prĭeti și o-pirati, a sprijini, za-prĭeti, a închide, za-porŭ, rătez, rus. za-pór, zăvor, ceh. o-pritĭ, a sprijini. V. po-presc, o-, pri- și ză-por). Împedec din mers, nu las să plece, să curgă, să circule: l-am oprit de a pleca, a opri un ceasprnic, un tren, un izvor. Interceptez: a opri niște scrisorĭ. Rețin: a opri cuĭva leafa, oprește asta pentru tine. Interzic, nu permit: l-am oprit de a pleca, legea oprește asta. V. refl. Încetez de a merge, de a lucra, de a vorbi: m’am oprit o zi la Cluj, oratoru s’a oprit din vorbă. – Vechĭ opreá, oprește-te, stăĭ.

oprire definitie

oprire dex