Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

30 defini╚Ťii pentru oprire

OPR├Ź, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A ├«ntrerupe (brusc) o mi╚Öcare, o ac╚Ťiune, un proces, un fenomen ├«n desf─â╚Öurare, a face s─â ├«nceteze, s─â stea pe loc; a st─âvili, a curma. ÔÖŽ Refl. A conteni, a ├«nceta, a stagna. 2. Intranz. ╚Öi refl. A sta pe loc; p. ext. a ├«nt├órzia, a poposi, a z─âbovi. ÔÖŽ Tranz. A ├«ntrerupe din mers o fiin╚Ť─â, un vehicul; a face s─â stea pe loc. ÔŚŐ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprit─â calea = a sta ├«n calea cuiva; a ├«mpiedica pe cineva (din drum). ÔÖŽ Tranz. A re╚Ťine undeva, a determina s─â r─âm├ón─â. ÔÖŽ Tranz. A re╚Ťine cu for╚Ťa, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A re╚Ťine pentru sine, a pune deoparte, a-╚Öi ├«nsu╚Öi un obiect, o valoare etc. ÔÖŽ A rezerva, a re╚Ťine (pentru mai t├órziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se a╚Öeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ÔÖŽ A-╚Öi ├«ndrepta ochii, privirea, aten╚Ťia etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merit─â aten╚Ťie; a insista. 5. Tranz. A ├«mpiedica de la o ac╚Ťiune, a nu ├«ng─âdui, a nu permite; a interzice. ÔÖŽ Refl. A se st─âp├óni, a se ├«nfr├óna, a se ab╚Ťine de la ceva. [Imper. sg. ╚Öi: (reg.) opre├í] ÔÇô Din sl. opr─Ľti.
OPR├ŹRE, opriri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) opri ╚Öi rezultatul ei; ├«ncetare a unei ac╚Ťiuni, a unei mi╚Öc─âri, r─âm├ónere pe loc; sta╚Ťionare, stagnare; oprit1. ÔŚŐ Loc. adv. F─âr─â oprire = ne├«ntrerupt, ne├«ncetat, continuu. ÔÖŽ (Concr.) Loc unde se opre╚Öte cineva sau ceva; sta╚Ťie, popas. ÔÖŽ ╚Üinere pe loc, re╚Ťinere. ÔÖŽ (├Änv.) Interdic╚Ťie, prohibi╚Ťie, piedic─â, opreli╚Öte. ÔÇô V. opri.
OPR├Ź, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A ├«ntrerupe (brusc) o mi╚Öcare, o ac╚Ťiune, un proces, un fenomen ├«n desf─â╚Öurare, a face s─â ├«nceteze, s─â stea pe loc; a st─âvili, a curma. ÔÖŽ Refl. A conteni, a ├«nceta, a stagna. 2. Intranz. ╚Öi refl. A sta pe loc; p. ext. a ├«nt├órzia, a poposi, a z─âbovi. ÔÖŽ Tranz. A ├«ntrerupe din mers o fiin╚Ť─â, un vehicul; a face s─â stea pe loc. ÔŚŐ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprit─â calea = a sta ├«n calea cuiva; a ├«mpiedica pe cineva (din drum). ÔÖŽ Tranz. A re╚Ťine (prin rug─âmin╚Ťi) pe cineva undeva, a-l determina s─â r─âm├ón─â. ÔÖŽ Tranz. A re╚Ťine cu for╚Ťa, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A re╚Ťine pentru sine, a pune deoparte, a-╚Öi ├«nsu╚Öi un obiect, o valoare etc. ÔÖŽ A rezerva, a re╚Ťine (pentru mai t├órziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se a╚Öeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ÔÖŽ A-╚Öi ├«ndrepta ochii, privirea, aten╚Ťia etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merit─â aten╚Ťie; a insista. 5. Tranz. A ├«mpiedica de la o ac╚Ťiune, a nu ├«ng─âdui, a nu permite; a interzice. ÔÖŽ Refl. A se st─âp├óni, a se ├«nfr├óna, a se ab╚Ťine de la ceva. [Imper. sg. ╚Öi: (reg.) opre├í] ÔÇô Din sl. opr─Ľti.
OPR├ŹRE, opriri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) opri ╚Öi rezultatul ei; ├«ncetare a unei ac╚Ťiuni, a unei mi╚Öc─âri, r─âm├ónere pe loc; sta╚Ťionare, stagnare; oprit1. ÔŚŐ Loc. adv. F─âr─â oprire = ne├«ntrerupt, ne├«ncetat, continuu. ÔÖŽ (Concr.) Loc unde se opre╚Öte cineva sau ceva; sta╚Ťie, popas. ÔÖŽ ╚Üinere pe loc, re╚Ťinere. ÔÖŽ (├Änv.) Interdic╚Ťie, prohibi╚Ťie, piedic─â, opreli╚Öte. ÔÇô V. opri.
OPR├Ź, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A ├«ntrerupe (brusc) o mi╚Öcare sau o ac╚Ťiune ├«n desf─â╚Öurare, a face s─â ├«nceteze, a curma, a st─âvili (pentru un timp limitat sau pentru totdeauna). Inima ├«l ├«ndemna [s─â intre ├«n hor─â], dar frica de plutonier ├«i oprea av├«ntul. REBREANU, R. I 136. Spre-a opri acea privire, dacul manta ╚Öi-o ridic─â. EMINESCU, O. IV 137. ÔŚŐ (Urmat de determin─âri ar─ât├«nd ac╚Ťiunea care este curmat─â) C├«nele... a apucat de straie pe st─âp├«nul s─âu cu at├«ta putere, ├«nc├«t l-a oprit de a mai luneca. DR─éGHICI, R. 104. ÔŚŐ (Urmat de determin─âri ar─ât├«nd instrumentul ac╚Ťiunii) Tu m-opre╚Öti, de-a╚Ö vrea s─â fug, Cu-o singur─â privire. CO╚śBUC, P. II 220. Ea-l opre╚Öte-n loc cu ochii. EMINESCU, O. I 80. ÔÖŽ (Cu privire la o fiin╚Ť─â) A face s─â stea pe loc, a ├«ntrerupe din mers, a face s─â ├«nceteze ac╚Ťiunea, activitatea ├«nceput─â, aflat─â ├«n curs de desf─â╚Öurare. Magda ├«╚Öi opri calul ╚Öi ridic─â o m├«n─â. SADOVEANU, O. VII 57. Mo╚Öneagul opri caii la pas. C. PETRESCU, S. 181. Tot ├«i venea s─â opreasc─â pe Luca. REBREANU, R. I 194. ÔŚŐ (├Änt─ârit prin ┬ź├«n drum┬╗, ┬ź├«n cale┬╗ sau urmat de determin─âri locale) Am fost oprit pe bulevard de un domn ╚Öi o doamn─â. CAMIL PETRESCU, U. N. 184. Amabilitatea cu care m-a╚Ťi oprit ├«n drum ca s─â m─â aduce╚Ťi aici ├«n gazd─â. ALECSANDRI, T. I 281. Nu mai cunoa╚Ötem drumul; ne-am oprit. SADOVEANU, O. VI 526. Iepura╚Öul se opri o clip─â s─â se odihneasc─â. G├ÄRLEANU, L. 19. Caii no╚Ötri apuc─â prin r├«u ╚Öi se opresc ├«n mijlocul lui, ca s─â se adape. ALECSANDRI, O. P. 362. (Refl. pas.) Nu ╚Ötiu cum s─â fac s─â se opreasc─â focurile. CAMIL PETRESCU, U. N. 401. ÔŚŐ (├Än personific─âri) Gerul vine de la munte, la fereastr─â se opre╚Öte. ALECSANDRI, P. A. 113. ÔŚŐ (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źdin┬╗), ar─ât├«nd mi╚Öcarea sau ac╚Ťiunea care se ├«ntrerupe) Se uit─â la boi cum se opriser─â am├«ndoi din rumegat ╚Öi-l priveau nelini╚Öti╚Ťi. MIRONESCU, S. A. 45. Aude baba ceva ╚Öi se opre╚Öte din povestit. CARAGIALE, O. III 54. ÔŚŐ Intranz. (Numai despre obiecte) Trec─âtorii se r─âsuceau ├«n c─âlc├«iul ╚Öo╚Öonilor ├«ntorc├«nd spatele v├«ntului... f─âc├«nd semne automobilelor s─â opreasc─â. C. PETRESCU, C. V. 135. ├Än ograd─â intrase ╚Öi oprise un car cu doi bouleni jig─âri╚Ťi. REBREANU, R. I 101. 2. Refl. A sta pe loc undeva; a poposi, a z─âbovi. M-am oprit ├«n dreptul lui, f─âr─â puterea de a-mi continua drumul. VORNIC, P. 20. Dar unde te opre╚Öti acum ├«n mijlocul pustiului ╚Öi... sub torentele vijelioase ale ploii? GALACTION, O. I 80. Eu ├«n copil─ârie iubeam s─â m─â opresc Pe murii m─ân─âstirii. ALEXANDRESCU, M. 10. ÔÖŽ Tranz. A re╚Ťine (prin rug─âmin╚Ťi) pe cineva, a determina s─â r─âm├«n─â undeva. Aproape toat─â ziua era la Domi╚Ťian. Uneori ├«l opreau la mas─â. BASSARABESCU, V. 10. ÔÖŽ Tranz. A re╚Ťine cu for╚Ťa, a sechestra, a aresta. Eu nu m─â dau cu una, cu dou─â... La ce s─â m─â opri╚Ťi? ALECSANDRI, T. I 98. 3. Tranz. (Cu privire la obiecte, valori) A re╚Ťine (pentru sine), a-╚Öi ├«nsu╚Öi, a pune deoparte (pentru a se servi). Aprinse ╚Öi ├«╚Öi opri cutia de chibrituri. C. PETRESCU, V. 55. Mie ├«mi opresc trei lei, fiindc-am avut trei p├«ni ├«ntregi. CREANG─é, A. 145. I-a╚Ťi trimis 2400 fr., ├«ns─â 200 fr. i-a oprit el pentru cheltuieli. GHICA, A. 787. ÔÖŽ A rezerva, a re╚Ťine (pentru sine sau pentru al╚Ťii). Mai ave╚Ťi locuri pentru Timi╚Öoara? Perfect. Fii, te rog, dr─âgu╚Ť ╚Öi opre╚Öte... trei locuri. BARANGA, I. 219. ╚Üi-am oprit, de-m├«ncare. C. PETRESCU, ├Ä. II 175. Mesele ╚Öi b─âncile erau oprite ├«nadins pentru d├«n╚Öii, ca s─â poat─â petrece mai ├«n tihn─â. REBREANU, I. 32. 4. Refl. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źasupra┬╗) A se concentra asupra unui punct sau a unei probleme care merit─â aten╚Ťie; a insista. Ne pare r├óu c─â marginile articolului ne silesc a ne opri foarte pu╚Ťin asupra acestei opere artistice. GHEREA, ST. CR. II 326. ÔÖŽ (Despre ochi, priviri) A se fixa. 5. Tranz. A ├«mpiedica de la o ac╚Ťiune, a nu ├«ng─âdui, a nu da voie s─â...; a interzice. Mai grav este c─â tu ├«ncepi s─â-mi sapi autoritatea ├«n fa╚Ťa lumii ╚Öi c─â opre╚Öti pe oameni s─â execute poruncile mele. REBREANU, R. I 119. ├Äntunericul, m─â oprea s─â v─âd fa╚Ťa Adelei. IBR─éILEANU, A. 90. B─âiete, i-a r─âspuns mama, nu vreau s─â te opresc de la ce ai pus de g├«nd. CARAGIALE, P. 122. ÔŚŐ (Eliptic) Intrarea oprit─â. ÔÖŽ Refl. (Despre persoane) A se st─âp├«ni, a se ├«nfr├«na, a se ab╚Ťine (de la ceva). ├Äi venea fl─âc─âului, de drag, s─â o soarb─â ├«ntr-o lingur─â de ap─â, dar─â se opri ╚Öi nu f─âcu nici o mi╚Öcare. ISPIRESCU, L. 35. M─â ierta╚Ťi, dar, z─âu! nu m─â pot opri de r├«s. ALECSANDRI, T. I 358. Orice dam─â l-ar fi v─âzut ├«n ceasul acela nu s-ar fi putut opri de a se coti cu vecina sa. NEGRUZZI, S. I 16. ÔÇô Imper. sg. ╚Öi: (regional) opre├í (DELAVRANCEA, S. 263).
OPR├ŹRE, opriri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) opri ╚Öi rezultatul ei. 1. ├Äntrerupere, ├«ncetare a unei ac╚Ťiuni, a unei mi╚Öc─âri, r├óm├«nere pe loc, sta╚Ťionare. Cu tabacii ├«nfierb├«nta╚Ťi nu mai poate fi oprire. CAMIL PETRESCU, O. II 468. ÔŚŐ Loc. adv. F─âr─â oprire = ne├«ntrerupt, ne├«ncetat, continuu. Muncitorii au lucrat zi ╚Öi noapte f─âr─â oprire. BARANGA, 171. Mersesem trei ceasuri f─âr─â oprire. HOGA╚ś, M. N. 11. ÔÖŽ (Concretizat) Loc unde se opre╚Öte sau unde trebuie s─â se opreasc─â cineva sau ceva din mers; sta╚Ťie, popas. 2. ╚Üinere pe loc, re╚Ťinere. O m─âsur─â agrotehnic─â obligatorie la ├«ngrijirea culturilor de toamn─â ├«n perioada de iarn─â este oprirea z─âpezii pe sem─ân─âturi. SC├ÄNTEIA, 1954, nr. 2862. 3. Interdic╚Ťie, piedic─â, st─âvilire, opreli╚Öte. Iubirea cea de sine... C─âreia, spre ├«nfr├«nare ╚Öi spre un fel de oprire, Mintea ├«i st─â ├«mpotriv─â. CONACHI, P. 277.
opr├ş (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. opr├ęsc, imperf. 3 sg. opre├í; conj. prez. 3 s─â opre├ísc─â
opr├şre (o-pri-) s. f., g.-d. art. opr├şrii; pl. opr├şri
opr├ş vb. (sil -pri), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. opr├ęsc, imperf. 3 sg. opre├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. opre├ísc─â
opr├şre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. opr├şrii; pl. opr├şri
OPR├ë╚śTE interj. 1. v. stop! 2. ho.
OPR├Ź vb. I. 1. a sta, (├«nv. ╚Öi reg.) a se sprijini, (├«nv.) a se popri. (A mers ce-a mers, apoi s-a ~.) 2. v. poposi. 3. a poposi, (├«nv.) a con─âci. (S-a ~ la un han.) 4. v. abate. 5. v. stabili. 6. v. sta╚Ťiona. 7. v. stopa. 8. v. fr├óna. 9. v. sta. 10. v. ├«nchide. II. 1. v. ├«nceta. 2. a conteni, a ├«nceta, a (se) ├«ntrerupe, a p─âr─âsi. (Au ~ lucrul ├«n semn de protest.) 3. a(-╚Öi) ├«nceta, a(-╚Öi) ├«ntrerupe, a(-╚Öi) sista, a(-╚Öi) suspenda. (Uzina ╚Öi-a ~ activitatea.) 4. a conteni, a ├«nceta, a se ├«ntrerupe, (Mold. ╚Öi Bucov.) a st├ómpi, (├«nv.) a pristoi. (S-a ~ din c├óntat, din citit, cu vorba.) 5. a se curma, a ├«nceta, a se ├«ntrerupe, (fig.) a se fr├ónge. (C├óntecul s-a ~ brusc.) 6. a (se) curma, a (se) ├«ntrerupe, (fig.) a (se) t─âia. (I s-a ~ respira╚Ťia, de emo╚Ťie.) 7. v. curma. 8. a se ├«ntrerupe, (├«nv.) a se z─âticni. (S-a ~ din m├óncat.) III. 1. v. ├«mpiedica. 2. a ├«mpiedica, a re╚Ťine, (├«nv. ╚Öi reg.) a popri, (├«nv.) a ap─âra. (Nu-l pot ~ s─â...) 3. v. re╚Ťine. 4. v. ab╚Ťine. IV. 1. a p─âstra, a re╚Ťine, a rezerva. (╚Üi-am ~ bilete la spectacol.) 2. v. re╚Ťine. 3. a p─âstra, a rezerva, a ╚Ťine. (I-a ~ loc la r├ónd.) V. 1. a interzice. (Te ~ s─â te mai duci acolo!) 2. v. prohibi. 3. v. interzice.
OPR├ŹRE s. v. interdic╚Ťie, interzicere, prohibire, prohibi╚Ťie.
OPR├ŹRE s. I. 1. v. stabilire. 2. v. poposire. 3. popas, ╚Öedere, (├«nv.) poprire, ╚Öez─âm├ónt. (O ~ de dou─â ore.) 4. halt─â, popas, (├«nv.) oturac, sta╚Ťie. (├Än drum a f─âcut mai multe ~.) 5. v. escal─â. 6. v. sta╚Ťionare. 7. v. sta╚Ťie. (~ de autobuze.) 8. v. stopare. 9. v. fr├ónare. 10. v. ├«nchidere. II. 1. v. ├«ncetare. 2. v. ├«ntrerupere. 3. contenire, ├«ncetare, ├«ntrerupere, (├«nv. ╚Öi pop.) opreal─â. (Lucreaz─â f─âr─â ~.) 4. v. curmare. III. 1. v. ├«mpiedicare. 2. v. interzicere. IV. 1. p─âstrare, re╚Ťinere, rezervare. (~ unor bilete pentru spectacol.) 2. re╚Ťinere, (rar) reten╚Ťie. (~ unui bun al cuiva.) v. interzicere.
A (se) opri Ôëá a (se) porni
A opri Ôëá a permite
A se opri Ôëá a continua, a se mi╚Öca
opr├ş (opr├ęsc, opr├şt), vb. ÔÇô 1. A re╚Ťine, a para. ÔÇô 2. A re╚Ťine, a con╚Ťine, a supune, a constr├«nge. ÔÇô 3. A interzice. ÔÇô 4. A invita, a g─âzdui. ÔÇô 5. A deduce, a conchide. ÔÇô 6. A ├«nchide, a pune ├«n ├«nchisoare. ÔÇô 7. (Vb. refl.) A ├«nceta, a z─âbovi, a se ├«ntrerupe. Sl. opreti (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 229), cf. ceh. opreti ÔÇ×a sus╚ŤineÔÇŁ ╚Öi opor. ÔÇô Der. opreal─â, s. f. (oprire, popas; ├«ncetare, sf├«r╚Öit; ├«nchisoare); opreli╚Öte, s. f. (├«nv., oprire, deten╚Ťie; ├«nv., prohibi╚Ťie); oprea, interj. (stai, opre╚Öte-te!); oprelnic, adj. (represiv); opritor, adj. (├«nv., protector, sus╚Ťin─âtor); opritoare, s. f. (piedic─â, obstacol); opritur─â, s. f. (interdic╚Ťie; p─âdure ├«n care e oprit─â t─âierea copacilor).
A OPR├Ź ~├ęsc tranz. 1) A face s─â se opreasc─â. 2) A pune deoparte (pentru sine sau pentru altcineva). 3) (despre legi, reguli, dispozi╚Ťii etc.) A pune sub interdic╚Ťie; a interzice. [Sil. o-pri] /<sl. opr─Ľti
A SE OPR├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) A-╚Öi ├«ntrerupe mi╚Öcarea sau func╚Ťionarea. 2) A poposi pentru un anumit timp; a se a╚Öeza temporar undeva. 3) A-╚Öi ├«nfr├óna pornirile; a se re╚Ťine; a se ├«nfr├óna; a se st─âp├óni; a se controla. [Sil. o-pri] /<sl. opr─Ľti
OPR├ŹRE ~i f. 1) v. A OPRI ╚Öi A SE OPRI. ÔŚŐ F─âr─â ~ f─âr─â a se ├«ntrerupe; f─âr─â a ├«nceta. 2) Loc unde se opre╚Öte cineva sau ceva. [Sil. o-pri-] /v. a (se) opri
opr├Č v. 1. a ├«mpiedeca din mers, din curs: a opri o pendul─â, un r├óu; 2. a re╚Ťine: i-a oprit leafa; 3. a nu l─âsa: lÔÇÖa oprit de a pleca; 4. a interzice: legea opre╚Öte aceasta; 5. a intercepta: a opri scrisorile; 6. a ├«nceta de umblat, de vorbit sau de lucrat: opre╚Öte-te; 7. a sta locului, a z─âbovi: sÔÇÖa oprit trei zile ├«n ora╚Ö. [Slav. OPR─ČETI, a sprijini].
oprire f. ac╚Ťiunea de a opri: re╚Ťinere, z─âbav─â, interzicere.
opr├ęsc v. tr. (vsl. o-pr─şeti, a opri, d. pr─şeti-pron, a sprijini, de unde vine ╚Öi po-pr─şeti ╚Öi o-pirati, a sprijini, za-pr─şeti, a ├«nchide, za-por┼ş, r─âtez, rus. za-p├│r, z─âvor, ceh. o-prit─ş, a sprijini. V. po-presc, o-, pri- ╚Öi z─â-por). ├Ämpedec din mers, nu las s─â plece, s─â curg─â, s─â circule: l-am oprit de a pleca, a opri un ceasprnic, un tren, un izvor. Interceptez: a opri ni╚Öte scrisor─ş. Re╚Ťin: a opri cu─şva leafa, opre╚Öte asta pentru tine. Interzic, nu permit: l-am oprit de a pleca, legea opre╚Öte asta. V. refl. ├Äncetez de a merge, de a lucra, de a vorbi: mÔÇÖam oprit o zi la Cluj, oratoru sÔÇÖa oprit din vorb─â. ÔÇô Vech─ş opre├í, opre╚Öte-te, st─â─ş.
opr├şre f. Ac╚Ťiunea de a opri. Timp c├«t te opre╚Öt─ş ╚Öi locu unde te opre╚Öt─ş, sta╚Ťiune, popas: la prima oprire vom m├«nca.
OPRE╚śTE interj. ho!, stai! (~!, murgule!)
OPRI vb. I. 1. a sta, (├«nv. ╚Öi reg.) a se sprijini, (├«nv.) a se popri. (A mers ce-a mers, apoi s-a ~.) 2. a poposi, a sta, a ╚Öedea, a trage, a z─âbovi. (S-a ~ la umbra unui stejar.) 3. a poposi, (├«nv.) a con─âci. (S-a ~ la un han.) 4. a se abate, a da, a trece. (├Än drum s-a ~ ╚Öi pe la el.) 5. a se a╚Öeza, a se fixa, a se instala, a se stabili, a se statornici, (pop.) a se s─âl─â╚Ölui, (├«nv. ╚Öi reg.) a se s─âl─â╚Öui, (├«nv.) a se s─âdi, a se st─âvi. (S-au ~ ├«n acele c├«mpii m─ânoase.) 6. a sta╚Ťiona. (Nu e voie s─â ~ ├«n fa╚Ťa spitalului.) 7. a stopa. (Ma╚Öina ~ brusc.) 8. a fr├«na. (~ ma╚Öina.) 9. a sta, (fig.) a ├«ncremeni. (Ceasul s-a ~.) 10. a ├«nchide. (A ~ apa, gazele.) II. 1. a conteni, a se curma, a ├«nceta, a se potoli, a se sf├«r╚Öi, a sta, a se termina, (├«nv. ╚Öi pop.) a (se) ostoi, (prin Ban.) a (se) prorupe, (Mold.) a tinchi, (├«nv.) a se precurma. (Vijelia, ploaia a continuat ╚Öi nu s-a ~ dec├«t seara.) 2. a conteni, a ├«nceta, a (se) ├«ntrerupe, a p─âr─âsi. (Au ~ lucrul ├«n semn de protest.) 3. a(-╚Öi) ├«nceta, a(-╚Öi) ├«ntrerupe, a(-╚Öi) sista, a(-╚Öi) suspenda. (Uzina ╚Öi-a ~ activitatea.) 4. a conteni, a ├«nceta, a se ├«ntrerupe, (Mold. ╚Öi Bucov.) a st├«mpi, (├«nv.) a pristoi. (S-a ~ din c├«ntat, din citit, cu vorba.) 5. a se curma, a ├«nceta, a se ├«ntrerupe, (fig.) a se fr├«nge. (C├«ntecul s-a ~ brusc.) 6. a (se) curma, a (se) ├«ntrerupe, (fig.) a (se) t─âia. (I s-a ~ respira╚Ťia, de emo╚Ťie.) 7. a curma, a ├«ntrerupe, (fig.) a reteza, a st─âvili. (N-a putut ~ scandalul; i-a ~ vorba.) 8. a se ├«ntrerupe, (├«nv.) a se z─âticni. (S-a ~ din m├«ncat.) III. 1. a ├«mpiedica, a ├«nfr├«na, a st─âvili, (fig.) a fr├«na. (Nu puteau ~ av├«ntul revolu╚Ťionar.) 2. a ├«mpiedica, a re╚Ťine, (├«nv. ╚Öi reg.) a popri, (├«nv.) a ap─âra. (Nu-l pot ~ s─â...) 3. a re╚Ťine, a st─âp├«ni, (rar) a prididi, (fig.) a ├«nghi╚Ťi. (A-╚Öi ~ lacrimile.) 4. a se ab╚Ťine, a se domina, a se ├«nfr├«na, a r─âbda, a se re╚Ťine, a se st─âp├«ni. (Nu s-a putut ~ s─â nu-i spun─â.) IV. 1. a p─âstra, a re╚Ťine, a rezerva. (╚Üi-am ~ ni╚Öte m─âsline.) 2. a p─âstra, a re╚Ťine. (~ restul!) 3. a p─âstra, a rezerva, a ╚Ťine. (I-a ~ loc la r├«nd.) V. 1. a interzice. (Te ~ s─â te mai duci acolo.) 2. a interzice, a prohibi, (├«nv.) a popri. (A ~ v├«nzarea b─âuturilor alcoolice.) 3. a interzice, a proscrie. (A ~ duelul.)
oprire s. v. INTERDICȚIE. INTERZICERE. PROHIBIRE. PROHIBIȚIE.
OPRIRE s. I. 1. a╚Öezare, fixare, instalare, stabilire, statornicire. (~ lor ├«n regiunile de deal.) 2. poposire, z─âbovire. (~ lui ├«ntr-un loc, pentru odihn─â.) 3. popas, ╚Öedere, (├«nv.) poprire, ╚Öez─âm├«nt. (O ~ de dou─â ore.) 4. halt─â, popas, (├«nv.) oturac, sta╚Ťie. (├Än drum a f─âcut mai multe ~.) 5. escal─â, popas. (Nava a f─âcut o scurt─â ~.) 6. sta╚Ťionare, sta╚Ťionat. (Loc de ~; ~ ├«n fa╚Ťa spitalului este interzis─â.) 7. sta╚Ťie. (~ de autobuze.) 8. stopare. (~ ma╚Öinii.) 9. fr├«nare. (~ unui vehicul.) 10. ├«nchidere. (~ gazelor, a apei.) II. 1. curmare, ├«ncetare, potolire, (├«nv.) precurmare. (~ v├«ntului.) 2. ├«ncetare, ├«ntrerupere, sistare, suspendare. (~ lucrului de c─âtre grevi╚Öti.) 3. contenire, ├«ncetare, ├«ntrerupere, (├«nv. ╚Öi pop.) opreal─â. (Lucreaz─â f─âr─â ~.) 4. curmare, ├«ntrerupere, (fig.) st─âvilire. (~ scandalului.) III. 1. ├«mpiedicare, ├«nfr├«nare, st─âvilire. (~ av├«ntului tineresc.) 2. interzicere, ├«mpiedicare, (pop.) opreli╚Öte, (├«nv. ╚Öi reg.) popreal─â. (~ accesului cuiva undeva.) IV. 1. p─âstrare, re╚Ťinere, rezervare. (~ unor bilete pentru spectacol.) 2. re╚Ťinere, (rar) reten╚Ťie. (~ unui bun al cuiva.) V. interzicere, proscriere. (~ duelului.)
OPRIRE DE LA ZBOR ╚śI SALT m─âsur─â administrativ─â luat─â ├«mpotriva personalului navigant ├«n cazul: neprezent─ârii sau nereu╚Öitei la examenul medical periodic sau zilnic, la controlul ├«n zbor ╚Öi la preg─âtirea zilnic─â, a abaterii de la conduit─â sau securitatea zborului, pe perioade care pornesc de la c├óteva zile, put├óndu-se ajunge la oprirea definitiv─â de la zbor ╚Öi lans─âri.

Oprire dex online | sinonim

Oprire definitie

Intrare: opri
opri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -pri
Intrare: oprire
oprire substantiv feminin
  • silabisire: -pri-