oprimare definitie

2 intrări

21 definiții pentru oprimare

OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer.
OPRIMÁRE, oprimări, s. f. Acțiunea de a oprima și rezultatul ei; asuprire, împilare. – V. oprima.
OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer.
OPRIMÁRE, oprimări, s. f. Acțiunea de a oprima și rezultatul ei; asuprire, împilare. – V. oprima.
OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila. – V. exploata.
OPRIMÁRE, oprimări, s. f. Acțiunea de a oprima; asuprire. V. exploatare. Comuniștii avertizau și învățau pe muncitori să nu aibă încredere în guvernele burghezo-moșierești, care toate urmăresc oprimarea oamenilor muncii. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 116.
oprimá (a ~) (o-pri-) vb., ind. prez. 3 oprímă
oprimáre (o-pri-) s. f., g.-d. art. oprimắrii; pl. oprimắri
oprimá vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. oprím, 3 sg. și pl. oprímă
oprimáre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. oprimării; pl. oprimări
OPRIMÁ vb. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bântui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.)
OPRIMÁRE s. asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, urgisire, (pop.) asupreală, silnicie, (înv.) avanie, obidă, obidire, obijduire, strânsoare, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.)
Oprimare ≠ libertate
OPRIMÁ vb. I. tr. A asupri; a împila. [P.i. oprím. / < fr. opprimer, it. opprimere].
OPRIMÁRE s.f. Acțiunea de a oprima și rezultatul ei; asuprire. [< oprima].
OPRIMÁ vb. tr. a asupri; a împila. (< fr. opprimer, lat. opprimere)
A OPRIMÁ oprím tranz. (colectivități sau persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a asupri; a împila; a exploata. [Sil. o-pri-] /<fr. opprimer
oprimà v. a apăsa prin violență, prin abuz de autoritate.
*oprím, a v. tr. (fr. opprimer, d. lat. óp-primo, -primere, -pressum). Asupresc, guvernez pin violență: a oprima un popor. Apes, fac să simtă o neliniște, o sufocare, o greutate: frica îl oprima.
OPRIMA vb. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.)
OPRIMARE s. asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, urgisire, (pop.) asupreală, silnicie, (înv.) avanie, obidă, obidire, obijduire, strînsoare, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.)

oprimare dex

Intrare: oprima
oprima verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -pri-
Intrare: oprimare
oprimare substantiv feminin
  • silabisire: -pri-