Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru oprimare

OPRIM├ü, opr├şm, vb. I. Tranz. A asupri, a ├«mpila, a exploata. ÔÇô Din fr. opprimer.
OPRIM├üRE, oprim─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a oprima ╚Öi rezultatul ei; asuprire, ├«mpilare. ÔÇô V. oprima.
OPRIM├ü, opr├şm, vb. I. Tranz. A asupri, a ├«mpila, a exploata. ÔÇô Din fr. opprimer.
OPRIM├üRE, oprim─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a oprima ╚Öi rezultatul ei; asuprire, ├«mpilare. ÔÇô V. oprima.
OPRIM├ü, opr├şm, vb. I. Tranz. A asupri, a ├«mpila. ÔÇô V. exploata.
OPRIM├üRE, oprim─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a oprima; asuprire. V. exploatare. Comuni╚Ötii avertizau ╚Öi ├«nv─â╚Ťau pe muncitori s─â nu aib─â ├«ncredere ├«n guvernele burghezo-mo╚Öiere╚Öti, care toate urm─âresc oprimarea oamenilor muncii. LUPTA DE CLAS─é, 1954, nr. 1, 116.
oprim├í (a ~) (o-pri-) vb., ind. prez. 3 opr├şm─â
oprimáre (o-pri-) s. f., g.-d. art. oprimắrii; pl. oprimắri
oprim├í vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. opr├şm, 3 sg. ╚Öi pl. opr├şm─â
oprimáre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. oprimării; pl. oprimări
OPRIMÁ vb. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bântui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.)
OPRIM├üRE s. asuprire, exploatare, ├«mpilare, n─âp─âstuire, opresiune, persecutare, persecu╚Ťie, prigoan─â, prigonire, urgisire, (pop.) asupreal─â, silnicie, (├«nv.) avanie, obid─â, obidire, obijduire, str├ónsoare, (fig.) ap─âsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.)
Oprimare Ôëá libertate
OPRIM├ü vb. I. tr. A asupri; a ├«mpila. [P.i. opr├şm. / < fr. opprimer, it. opprimere].
OPRIM├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a oprima ╚Öi rezultatul ei; asuprire. [< oprima].
OPRIMÁ vb. tr. a asupri; a împila. (< fr. opprimer, lat. opprimere)
A OPRIM├ü opr├şm tranz. (colectivit─â╚Ťi sau persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a asupri; a ├«mpila; a exploata. [Sil. o-pri-] /<fr. opprimer
oprim├á v. a ap─âsa prin violen╚Ť─â, prin abuz de autoritate.
*opr├şm, a -├í v. tr. (fr. opprimer, d. lat. ├│p-primo, -primere, -pressum). Asupresc, guvernez pin violen╚Ť─â: a oprima un popor. Apes, fac s─â simt─â o nelini╚Öte, o sufocare, o greutate: frica ├«l oprima.
OPRIMA vb. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.)
OPRIMARE s. asuprire, exploatare, ├«mpilare, n─âp─âstuire, opresiune, persecutare, persecu╚Ťie, prigoan─â, prigonire, urgisire, (pop.) asupreal─â, silnicie, (├«nv.) avanie, obid─â, obidire, obijduire, str├«nsoare, (fig.) ap─âsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.)

Oprimare dex online | sinonim

Oprimare definitie

Intrare: oprima
oprima verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -pri-
Intrare: oprimare
oprimare substantiv feminin
  • silabisire: -pri-