OPRÉLIȘTE, opreliști, s. f. Măsură, dispoziție de interzicere a ceva; interdicție, prohibiție; p. ext. piedică, obstacol în calea unei acțiuni; stavilă. – Opri + suf. -eliște.

OPRÉLIȘTE, opreliști, s. f. Poruncă sau măsură prin care se interzice ceva; interdicție, prohibiție; p. ext. piedică, obstacol în calea unei acțiuni; stavilă. – Opri + suf. -eliște.

OPRÉLIȘTE, opreliști, s. f. Poruncă sau măsură prin care se interzice un lucru; p. ext. piedică, obstacol în calea unei realizări; interdicție. Cu toată opreliștea stăpînirii... mulți negustori preferau în loc de judecata Divanului judecata mahalalei. CAMIL PETRESCU, O. II 94.

opréliște (o-pre-) s. f., g.-d. art. opréliștii; pl. opréliști

opréliște s. f. (sil. -pre-), g.-d. art. opréliștii; pl. opréliști

OPRÉLIȘTE s. v. dificultate.

OPRÉLIȘTE s. v. interdicție, interzicere, împiedicare, oprire, prohibire, prohibiție.

OPRÉLIȘTE ~i f. înv. 1) Măsură prin care este interzis ceva; îngrădire; interdicție. 2) Factor care încurcă sau îngreuiază realizarea unui lucru; piedică; stavilă; obstacol. [Sil. -pre-] /a opri + suf. ~eliște

opréliște f. (d. opreală). Vechĭ. Azĭ pop. Oprire, interzicere.

opreliște s. v. INTERDICȚIE. INTERZICERE. ÎMPIEDICARE. OPRIRE. PROHIBIRE. PROHIBIȚIE.

OPRELIȘTE s. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, piedică, stavilă, (pop.) opreală, poticală, potrivnicie, (înv. și reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevoință, nevoință, poprire, stenahorie, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depășit o mare ~.)