Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru opreg

OPRÉG, oprege, s. n. Piesă caracteristică portului popular femeiesc din unele regiuni ale țării, alcătuită dintr-o bucată dreptunghiulară și îngustă de țesătură, cu franjuri colorate, purtată peste poalele cămășii, în față și în spate sau numai în spate. – Din sb. opreg.
OPRÉG, oprege, s. n. Piesă caracteristică portului popular din unele regiuni ale țării, alcătuită dintr-o bucată dreptunghiulară și îngustă de țesătură, cu franjuri colorate, purtată peste poalele cămășii, în față și în spate sau numai în spate. – Din scr. opreg.
OPRÉG, oprege, s. n. (La costumul național romînesc din unele regiuni) Fotă, avînd în partea de sus o platcă țesută de care atîrnă fire groase de lină în diferite culori. V. catrință.Pl. și: opreguri.
OPRÉG, oprege, s. n. Fotă (având în partea de sus o platcă țesută, de care atârnă fire groase de lână în diferite culori). [Pl. și: opreguri] – Sb. opreg.
oprég (o-preg) s. n., pl. oprége
oprég s. n. (sil. -preg), pl. oprége
oprég (oprége), s. n. – Șorț, jupon, poale de costum popular. Sb. opreg (Tiktin; cf. Conev 84). În Banat și Olt.
opreg n. fotă dinapoi (în Oltenia). [Serb. OPREG].
oprég n., pl. e (sîrb. opreg, șorț, d. vsl. prenšti-prengon, întind. V. preș, prag, prăjină, prujesc). Olt. Ban. Serbia. Vîlnic, fotă brodată (anterioară saŭ posterioară) în costumu național. V. fîstîc 2.

Opreg dex online | sinonim

Opreg definitie

Intrare: opreg (pl. -e)
opreg pl. -e substantiv neutru
  • silabisire: -preg
Intrare: opreg (pl. -uri)
opreg pl. -uri