OPRÉG, oprege,
s. n. Piesă caracteristică portului popular femeiesc din unele regiuni ale țării, alcătuită dintr-o bucată dreptunghiulară și îngustă de țesătură, cu franjuri colorate, purtată peste poalele cămășii, în față și în spate sau numai în spate. – Din
sb. opreg. OPRÉG, oprege,
s. n. Piesă caracteristică portului popular din unele regiuni ale țării, alcătuită dintr-o bucată dreptunghiulară și îngustă de țesătură, cu franjuri colorate, purtată peste poalele cămășii, în față și în spate sau numai în spate. – Din
scr. opreg. OPRÉG, oprege,
s. n. (La costumul național romînesc din unele regiuni) Fotă, avînd în partea de sus o platcă țesută de care atîrnă fire groase de lină în diferite culori.
V. catrință. –
Pl. și: opreguri.
OPRÉG, oprege,
s. n. Fotă (având în partea de sus o platcă țesută, de care atârnă fire groase de lână în diferite culori). [
Pl. și: opreguri] –
Sb. opreg. oprég (o-preg)
s. n.,
pl. oprége
oprég s. n. (sil. -preg), pl. oprége oprég (oprége), s. n. – Șorț, jupon, poale de costum popular.
Sb. opreg (Tiktin;
cf. Conev 84). În Banat și
Olt. opreg n. fotă dinapoi (în Oltenia). [Serb. OPREG].
oprég n., pl. e (sîrb. opreg, șorț, d. vsl. prenšti-prengon, întind. V.
preș, prag, prăjină, prujesc). Olt. Ban. Serbia. Vîlnic, fotă brodată (anterioară saŭ posterioară) în costumu național. V.
fîstîc 2. Opreg dex online | sinonim
Opreg definitie
Intrare: opreg (pl. -e)
opreg pl. -e substantiv neutru
Intrare: opreg (pl. -uri)