oprea definitie

3 intrări

33 definiții pentru oprea

OPREÁ s. f. v. opreală.
OPREÁLĂ, opreli, s. f. (Înv. și pop.) 1. Faptul de a (se) opri; oprire, opreliște, piedică, obstacol. ♦ (Concr.) Proptea, frână, piedică. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să-și piardă cumpătul, să se tulbure. 2. Arest, închisoare. ♦ Arestare, detenție. [Var.: opreá s. f.] – Opri + suf. -eală.
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti.
OPREÁ s. f. v. opreală.
OPREÁLĂ, opreli, s. f. (Înv. și pop.) 1. Faptul de a (se) opri; oprire, opreliște, piedică, obstacol. ♦ (Concr.) Proptea, frână, piedică. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să-și piardă cumpătul, să se tulbure. 2. Arest, închisoare. ♦ Arestare, detențiune. [Var.: opreá s. f.] – Opri + suf. -eală.
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține (prin rugăminți) pe cineva undeva, a-l determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti.
OPREÁ, oprele, s. f. (Popular) Proptea, frînă, piedică. ◊ Expr. La deal cu opintele și la vale cu oprele = greu la deal, greu la vale. Pe unde trecea, Colbul că sărea, La deal tot cu opintele Și la vale cu oprele. MARIAN, S. 269. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să-și piardă cumpătul.
OPREÁLĂ, opreli, s. f. (Învechit și regional) Faptul de a opri, oprire; opreliște, piedică, obstacol. Gîndind la această groază, ca cînd n-aș fi avut opreală, Am zburat la malul mării. CONACHI, P. 232. ◊ Expr. A pune (sau a ține) la opreală = a închide, a ține închis, a băga la închisoare. Iată-mă-s... pusă la opreală... de rîsul unui șui ca Ivan, nenorocita de mine! CREANGĂ, P. 318. Ademenise cu vorba soarele și luna și, căpuindu-i la strîmtoare, îi ținea de multă vreme la opreală. ȘEZ. IX 122. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să-și piardă cumpătul, să se tulbure. Două fete frumușele Mi-au furat mințile mele... Una are ochi de mură Care inimile fură, Alta două viorele Ce te scoate din oprele. POP.
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare sau o acțiune în desfășurare, a face să înceteze, a curma, a stăvili (pentru un timp limitat sau pentru totdeauna). Inima îl îndemna [să intre în horă], dar frica de plutonier îi oprea avîntul. REBREANU, R. I 136. Spre-a opri acea privire, dacul manta și-o ridică. EMINESCU, O. IV 137. ◊ (Urmat de determinări arătînd acțiunea care este curmată) Cînele... a apucat de straie pe stăpînul său cu atîta putere, încît l-a oprit de a mai luneca. DRĂGHICI, R. 104. ◊ (Urmat de determinări arătînd instrumentul acțiunii) Tu m-oprești, de-aș vrea să fug, Cu-o singură privire. COȘBUC, P. II 220. Ea-l oprește-n loc cu ochii. EMINESCU, O. I 80. ♦ (Cu privire la o ființă) A face să stea pe loc, a întrerupe din mers, a face să înceteze acțiunea, activitatea începută, aflată în curs de desfășurare. Magda își opri calul și ridică o mînă. SADOVEANU, O. VII 57. Moșneagul opri caii la pas. C. PETRESCU, S. 181. Tot îi venea să oprească pe Luca. REBREANU, R. I 194. ◊ (Întărit prin «în drum», «în cale» sau urmat de determinări locale) Am fost oprit pe bulevard de un domn și o doamnă. CAMIL PETRESCU, U. N. 184. Amabilitatea cu care m-ați oprit în drum ca să mă aduceți aici în gazdă. ALECSANDRI, T. I 281. Nu mai cunoaștem drumul; ne-am oprit. SADOVEANU, O. VI 526. Iepurașul se opri o clipă să se odihnească. GÎRLEANU, L. 19. Caii noștri apucă prin rîu și se opresc în mijlocul lui, ca să se adape. ALECSANDRI, O. P. 362. (Refl. pas.) Nu știu cum să fac să se oprească focurile. CAMIL PETRESCU, U. N. 401. ◊ (În personificări) Gerul vine de la munte, la fereastră se oprește. ALECSANDRI, P. A. 113. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «din»), arătînd mișcarea sau acțiunea care se întrerupe) Se uită la boi cum se opriseră amîndoi din rumegat și-l priveau neliniștiți. MIRONESCU, S. A. 45. Aude baba ceva și se oprește din povestit. CARAGIALE, O. III 54. ◊ Intranz. (Numai despre obiecte) Trecătorii se răsuceau în călcîiul șoșonilor întorcînd spatele vîntului... făcînd semne automobilelor să oprească. C. PETRESCU, C. V. 135. În ogradă intrase și oprise un car cu doi bouleni jigăriți. REBREANU, R. I 101. 2. Refl. A sta pe loc undeva; a poposi, a zăbovi. M-am oprit în dreptul lui, fără puterea de a-mi continua drumul. VORNIC, P. 20. Dar unde te oprești acum în mijlocul pustiului și... sub torentele vijelioase ale ploii? GALACTION, O. I 80. Eu în copilărie iubeam să mă opresc Pe murii mănăstirii. ALEXANDRESCU, M. 10. ♦ Tranz. A reține (prin rugăminți) pe cineva, a determina să rămînă undeva. Aproape toată ziua era la Domițian. Uneori îl opreau la masă. BASSARABESCU, V. 10. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra, a aresta. Eu nu mă dau cu una, cu două... La ce să mă opriți? ALECSANDRI, T. I 98. 3. Tranz. (Cu privire la obiecte, valori) A reține (pentru sine), a-și însuși, a pune deoparte (pentru a se servi). Aprinse și își opri cutia de chibrituri. C. PETRESCU, V. 55. Mie îmi opresc trei lei, fiindc-am avut trei pîni întregi. CREANGĂ, A. 145. I-ați trimis 2400 fr., însă 200 fr. i-a oprit el pentru cheltuieli. GHICA, A. 787. ♦ A rezerva, a reține (pentru sine sau pentru alții). Mai aveți locuri pentru Timișoara? Perfect. Fii, te rog, drăguț și oprește... trei locuri. BARANGA, I. 219. Ți-am oprit, de-mîncare. C. PETRESCU, Î. II 175. Mesele și băncile erau oprite înadins pentru dînșii, ca să poată petrece mai în tihnă. REBREANU, I. 32. 4. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «asupra») A se concentra asupra unui punct sau a unei probleme care merită atenție; a insista. Ne pare râu că marginile articolului ne silesc a ne opri foarte puțin asupra acestei opere artistice. GHEREA, ST. CR. II 326. ♦ (Despre ochi, priviri) A se fixa. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu da voie să...; a interzice. Mai grav este că tu începi să-mi sapi autoritatea în fața lumii și că oprești pe oameni să execute poruncile mele. REBREANU, R. I 119. Întunericul, mă oprea să văd fața Adelei. IBRĂILEANU, A. 90. Băiete, i-a răspuns mama, nu vreau să te opresc de la ce ai pus de gînd. CARAGIALE, P. 122. ◊ (Eliptic) Intrarea oprită. ♦ Refl. (Despre persoane) A se stăpîni, a se înfrîna, a se abține (de la ceva). Îi venea flăcăului, de drag, să o soarbă într-o lingură de apă, dară se opri și nu făcu nici o mișcare. ISPIRESCU, L. 35. Mă iertați, dar, zău! nu mă pot opri de rîs. ALECSANDRI, T. I 358. Orice damă l-ar fi văzut în ceasul acela nu s-ar fi putut opri de a se coti cu vecina sa. NEGRUZZI, S. I 16. – Imper. sg. și: (regional) opreá (DELAVRANCEA, S. 263).
opreálă (înv., pop.) (o-prea-) s. f., g.-d. art. oprélii; pl. opréli
oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă
opreálă s. f. (sil. -prea-), g.-d. art. oprélii; pl. opréli
oprí vb. (sil -pri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 sg. și pl. opreáscă
OPREÁLĂ s. v. contenire, dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, interdicție, interzicere, încetare, întrerupere, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, oprire, piedică, prohibire, prohibiție, stavilă.
OPRÉȘTE interj. 1. v. stop! 2. ho.
OPRÍ vb. I. 1. a sta, (înv. și reg.) a se sprijini, (înv.) a se popri. (A mers ce-a mers, apoi s-a ~.) 2. v. poposi. 3. a poposi, (înv.) a conăci. (S-a ~ la un han.) 4. v. abate. 5. v. stabili. 6. v. staționa. 7. v. stopa. 8. v. frâna. 9. v. sta. 10. v. închide. II. 1. v. înceta. 2. a conteni, a înceta, a (se) întrerupe, a părăsi. (Au ~ lucrul în semn de protest.) 3. a(-și) înceta, a(-și) întrerupe, a(-și) sista, a(-și) suspenda. (Uzina și-a ~ activitatea.) 4. a conteni, a înceta, a se întrerupe, (Mold. și Bucov.) a stâmpi, (înv.) a pristoi. (S-a ~ din cântat, din citit, cu vorba.) 5. a se curma, a înceta, a se întrerupe, (fig.) a se frânge. (Cântecul s-a ~ brusc.) 6. a (se) curma, a (se) întrerupe, (fig.) a (se) tăia. (I s-a ~ respirația, de emoție.) 7. v. curma. 8. a se întrerupe, (înv.) a se zăticni. (S-a ~ din mâncat.) III. 1. v. împiedica. 2. a împiedica, a reține, (înv. și reg.) a popri, (înv.) a apăra. (Nu-l pot ~ să...) 3. v. reține. 4. v. abține. IV. 1. a păstra, a reține, a rezerva. (Ți-am ~ bilete la spectacol.) 2. v. reține. 3. a păstra, a rezerva, a ține. (I-a ~ loc la rând.) V. 1. a interzice. (Te ~ să te mai duci acolo!) 2. v. prohibi. 3. v. interzice.
A (se) opri ≠ a (se) porni
A opri ≠ a permite
A se opri ≠ a continua, a se mișca
oprí (oprésc, oprít), vb.1. A reține, a para. – 2. A reține, a conține, a supune, a constrînge. – 3. A interzice. – 4. A invita, a găzdui. – 5. A deduce, a conchide. – 6. A închide, a pune în închisoare. – 7. (Vb. refl.) A înceta, a zăbovi, a se întrerupe. Sl. opreti (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 229), cf. ceh. opreti „a susține” și opor. – Der. opreală, s. f. (oprire, popas; încetare, sfîrșit; închisoare); opreliște, s. f. (înv., oprire, detenție; înv., prohibiție); oprea, interj. (stai, oprește-te!); oprelnic, adj. (represiv); opritor, adj. (înv., protector, susținător); opritoare, s. f. (piedică, obstacol); opritură, s. f. (interdicție; pădure în care e oprită tăierea copacilor).
OPREÁLĂ ~éli f. pop. 1) v. OPRIRE. 2) Ceea ce oprește realizarea unei acțiuni; obstacol. ◊ A pune la ~ a întemnița. 3) Bucată de material (lemn, fier, piatră) care se pune sub roată, pentru a împiedica mișcarea unui vehicul. ◊ La deal cu opintele și la vale cu ~ele greu la deal, greu la vale. A scoate pe cineva din ~eli a face pe cineva să-și piardă calmul. [Sil. -prea-] /a opri + suf. ~eală
A OPRÍ ~ésc tranz. 1) A face să se oprească. 2) A pune deoparte (pentru sine sau pentru altcineva). 3) (despre legi, reguli, dispoziții etc.) A pune sub interdicție; a interzice. [Sil. o-pri] /<sl. oprĕti
A SE OPRÍ mă ~ésc intranz. 1) A-și întrerupe mișcarea sau funcționarea. 2) A poposi pentru un anumit timp; a se așeza temporar undeva. 3) A-și înfrâna pornirile; a se reține; a se înfrâna; a se stăpâni; a se controla. [Sil. o-pri] /<sl. oprĕti
opreală f. arest.
oprì v. 1. a împiedeca din mers, din curs: a opri o pendulă, un râu; 2. a reține: i-a oprit leafa; 3. a nu lăsa: l’a oprit de a pleca; 4. a interzice: legea oprește aceasta; 5. a intercepta: a opri scrisorile; 6. a înceta de umblat, de vorbit sau de lucrat: oprește-te; 7. a sta locului, a zăbovi: s’a oprit trei zile în oraș. [Slav. OPRĬETI, a sprijini].
opreálă f., pl. elĭ (d. opresc). Acțiunea de a opri. Fam. Arest, popreală: l-a pus la opreală.
oprésc v. tr. (vsl. o-prĭeti, a opri, d. prĭeti-pron, a sprijini, de unde vine și po-prĭeti și o-pirati, a sprijini, za-prĭeti, a închide, za-porŭ, rătez, rus. za-pór, zăvor, ceh. o-pritĭ, a sprijini. V. po-presc, o-, pri- și ză-por). Împedec din mers, nu las să plece, să curgă, să circule: l-am oprit de a pleca, a opri un ceasprnic, un tren, un izvor. Interceptez: a opri niște scrisorĭ. Rețin: a opri cuĭva leafa, oprește asta pentru tine. Interzic, nu permit: l-am oprit de a pleca, legea oprește asta. V. refl. Încetez de a merge, de a lucra, de a vorbi: m’am oprit o zi la Cluj, oratoru s’a oprit din vorbă. – Vechĭ opreá, oprește-te, stăĭ.
oprea s. v. CONTENIRE. DIFICULTATE. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. INTERDICȚIE. INTERZICERE. ÎNCETARE. ÎNTRERUPERE. NEAJUNS. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELIȘTE. OPRIRE. PIEDICĂ. PROHIBIRE. PROHIBIȚIE. STAVILĂ.
OPREȘTE interj. ho!, stai! (~!, murgule!)
OPRI vb. I. 1. a sta, (înv. și reg.) a se sprijini, (înv.) a se popri. (A mers ce-a mers, apoi s-a ~.) 2. a poposi, a sta, a ședea, a trage, a zăbovi. (S-a ~ la umbra unui stejar.) 3. a poposi, (înv.) a conăci. (S-a ~ la un han.) 4. a se abate, a da, a trece. (În drum s-a ~ și pe la el.) 5. a se așeza, a se fixa, a se instala, a se stabili, a se statornici, (pop.) a se sălășlui, (înv. și reg.) a se sălășui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au ~ în acele cîmpii mănoase.) 6. a staționa. (Nu e voie să ~ în fața spitalului.) 7. a stopa. (Mașina ~ brusc.) 8. a frîna. (~ mașina.) 9. a sta, (fig.) a încremeni. (Ceasul s-a ~.) 10. a închide. (A ~ apa, gazele.) II. 1. a conteni, a se curma, a înceta, a se potoli, a se sfîrși, a sta, a se termina, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (prin Ban.) a (se) prorupe, (Mold.) a tinchi, (înv.) a se precurma. (Vijelia, ploaia a continuat și nu s-a ~ decît seara.) 2. a conteni, a înceta, a (se) întrerupe, a părăsi. (Au ~ lucrul în semn de protest.) 3. a(-și) înceta, a(-și) întrerupe, a(-și) sista, a(-și) suspenda. (Uzina și-a ~ activitatea.) 4. a conteni, a înceta, a se întrerupe, (Mold. și Bucov.) a stîmpi, (înv.) a pristoi. (S-a ~ din cîntat, din citit, cu vorba.) 5. a se curma, a înceta, a se întrerupe, (fig.) a se frînge. (Cîntecul s-a ~ brusc.) 6. a (se) curma, a (se) întrerupe, (fig.) a (se) tăia. (I s-a ~ respirația, de emoție.) 7. a curma, a întrerupe, (fig.) a reteza, a stăvili. (N-a putut ~ scandalul; i-a ~ vorba.) 8. a se întrerupe, (înv.) a se zăticni. (S-a ~ din mîncat.) III. 1. a împiedica, a înfrîna, a stăvili, (fig.) a frîna. (Nu puteau ~ avîntul revoluționar.) 2. a împiedica, a reține, (înv. și reg.) a popri, (înv.) a apăra. (Nu-l pot ~ să...) 3. a reține, a stăpîni, (rar) a prididi, (fig.) a înghiți. (A-și ~ lacrimile.) 4. a se abține, a se domina, a se înfrîna, a răbda, a se reține, a se stăpîni. (Nu s-a putut ~ să nu-i spună.) IV. 1. a păstra, a reține, a rezerva. (Ți-am ~ niște măsline.) 2. a păstra, a reține. (~ restul!) 3. a păstra, a rezerva, a ține. (I-a ~ loc la rînd.) V. 1. a interzice. (Te ~ să te mai duci acolo.) 2. a interzice, a prohibi, (înv.) a popri. (A ~ vînzarea băuturilor alcoolice.) 3. a interzice, a proscrie. (A ~ duelul.)
OPREA, Paraschiv (n. 1937, Drăgășani), dirijor, compozitor și interpret român de muzică populară, ușoară. Acordeonist, pianist, muzică de café concert, de estradă și romanțe. A condus orchestra „Rapsodia Română”. orchestra de muzică populară a Radiodifuziunii Române, colaborări cu alte orchestre și ansambluri folclorice în înregistrări și spectacole radio-tv.
OPREA, OPRU < vb. a opri, nume format în l. romînă cu sens de invocare, privind prolificitatea, iar nu din sl. oпpъ „bellum” (etimologia lui Mikl.), nici din blg. oпpa „a împiedica” (etim. Weig.), întrucît și numele și derivatele lui lipsesc la popoarele slave. Weigand adaugă: „Bulgarii cred că acest nume este special romînesc”. Sensul „să fie ultimul copil dorit” (Cf. DR II) este redat prin Stamate la greci (But), prin Fermo la italieni; blg. oпpьo este un împrumut de la romîni. Oprea s-a aplicat copiilor de ambele sexe; ulterior, numai, a primit și articulația feminină. Ca nume de mare circulație, Oprea produce scurtări prin afereză. I. Masculine: 1. Opru (I Bot 6). 2. Opre, -a (Dm); Oprea frecv.; Opr/escu, -ești s. 3. Opran (Paș) etc. 4. Oprean pren., 1644 (Vieri 66); – T. ard. (Mat 58); Opriian (Ard II 39; Cras; Gorj 376; 16 B VI 25); – munt. 1711 (BCI III 81); Opriana b. (17 B I 432). 5. Cu afer. Priian țig. (Sd XXI), sau < adj. prian. 6. Oprel, ard. (Paș). 7. Opreș (17 B I 167). 8. Oprică; cu afer. Prică. 9. + -an: Oprican: olt. (Sd VI 476). 10. Opricean ard., 1758 (Paș). 11. + -ile, Oprile (17 B II 172); Oprilea, ard. (Paș); Oprilă, mold. (Glos); Oprilescul (17 B I 153). 12. Oprină b. (16 B V 466). 13. Oprinca fam., ard., act. 14. Opriș fam.; -a frecv. ard. (Moț; Mar; Paș; etc.); -a b. pren. (M mar; P1); -a, paharnic (13 – 15 B 131); + -ac: Oprișac (Dm); – mold., 1727 (RA I 272). 15. Opriș/e (Dm; 17 B II 332); -ești, -eni ss.; -escu. 16. Opriș/an, munt.; din baladă; – pren. (Sd XI 258; Paș); -ănești s. 17. Oprișiț/ă b. (Paș); -a s., Oprișinți s. (Ștef). 18. Oprișor, log. (16 B I 84; 17 B II 308); -ul s. 19. Prișor, fam., ard., 1688 (Paș). 20. Oprișoi (Sd VI 503); -u și -ță ard. (Paș). 21. + -cu, Oprișcu, cu afer. Prișcu (Șchei IV); Prișca, Gh. (Buc.). 22. Opriț/a b. pren. (P3); -ă 1636 (Gorj 296); -escu. 23. Cu afer. Prițe b. din Bz (16 B VI 277). 24. Cu + -onu: Oproni ard. (Paș); – Ion, băn. (LB). 25. Oproiu act. 26. Cu afer. Proie, Ion, staroste (AO XIX 109); Proiescu olt. (RI VI 262). 27. + -ca, și cu afer. Proica (16 B II 400); – jupan, 1485 (13 – 15 B 183). 28. Compuse: + Ioan, Costa, Moga: Opriona, Opricosta și Oprimoga (Paș). 29. + -ață: Oprața s., ard. (Met 120). II. Feminine: 1. Opra (AO XII 242; 17 B IV 488; Grș 15). 2. Oprea (Sd XI 264); – ereița (Grș 9). 3. Oprana (AO XII 245). 4. Oprea zisă și Opreiana (16 B IV 285); Opriana (Grș 13; AO XIX 88); Opreana (Ard II 194). 5. Oprina act. 6. Cu afer. Prină, dobr. (RI XI 212). 7. Oprinca (16 B IV 63). 8. Oprița (Grș 12; AO XXI 162).
Oprea din Săliște (sec. 18), sfânt martir, țăran luminat din Săliște, jud. Sibiu. Zelos și neînfricat luptător pentru apărarea ortodoxiei împotriva prigoanei dezlănțuite contra credincioșilor transilvăneni care nu voiau unirea cu Roma. Nicolae Oprea împreună cu alții au făcut mai multe drumuri la Cancelaria din Viena, dar a fost aruncat în închisoarea Kufstein din Tirol, unde a suferit martiriul și unde a murit. A fost canonizat de Sf. Sinod al Bis. Ortodoxe Române la 10 octombrie 1955. Este sărbătorit la 21 octombrie.

oprea dex

Intrare: opreală
opreală substantiv feminin
  • silabisire: -prea-
oprea
Intrare: opri
opri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -pri
Intrare: Oprea
Oprea