opozițional definitie

8 definiții pentru opozițional

OPOZIȚIONÁL, -Ă, opoziționali, -e, adj. Care se opune; de opoziție. ◊ Propoziție circumstanțială opozițională = propoziție subordonată care se opune conținutului regentei prin întregul ei conținut sau numai printr-o parte a lui (predicat, complement etc.). [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -al.
OPOZIȚIONÁL, -Ă, opoziționali, -e, adj. De opoziție. ◊ Propoziție circumstanțială opozițională = propoziție subordonată care se opune conținutului regentei prin întregul ei conținut sau numai printr-o parte a lui (predicat, complement etc.). [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -al.
opoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. opoziționáli; f. opoziționálă, pl. opoziționále
opoziționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. opoziționáli; f. sg. opoziționálă, pl. opoziționále
OPOZIȚIONÁL, -Ă adj. De opoziție. ♦ Propoziție opozițională (și s.f. ) = propoziție circumstanțială care se opune conținutului regentei. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. oppositionnel, engl. oppositional].
OPOZIȚIONÁL, -Ă adj. de opoziție; opozitiv. ♦ complement circumstanțial ~ = complement care desemnează obiectul sau acțiunea căreia i se opune un alt obiect sau acțiune; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care exprimă o opoziție față de conținutul regentei. (< fr. oppositionnel, engl. oppositional)
OPOZIȚIONÁL ~ă (~i, ~e) Care se află în opoziție cu ceva; care se opune. [Sil. -ți-o] /opoziție + suf. ~al
OPOZIȚIONÁL, -Ă adj. (cf. fr. oppositionnel, engl. oppositional): în sintagmele circumstanțial opozițional și circumstanțială opozițională (v.).

opozițional dex

Intrare: opozițional
opozițional adjectiv
  • silabisire: -ți-o-