Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru opozi╚Ťie

OPOZ├Ź╚ÜIE, opozi╚Ťii, s. f. I. 1. Raportul dintre dou─â lucruri sau dou─â situa╚Ťii opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än opozi╚Ťie cu... = ├«n contrast cu..., spre deosebire de... 2. ├Ämpotrivire, opunere, rezisten╚Ť─â. ÔŚŐ Loc. vb. A face opozi╚Ťie = a se opune, a se ├«mpotrivi. 3. (Fil.) No╚Ťiune a dialecticii desemn├ónd un stadiu mai ├«nalt de dezvoltare a contradic╚Ťiei dec├ót deosebirea, stadiu ├«n care obiectul unitar se dedubleaz─â ├«n contrarii ce se exclud. ÔÖŽ Raport de excludere ├«ntre dou─â no╚Ťiuni sau ├«ntre dou─â judec─â╚Ťi, astfel ├«nc├ót acceptarea uneia dintre ele duce la respingerea celeilalte. 4. Pozi╚Ťie momentan─â a doi a╚Ötri care se afl─â (aproximativ) pe aceea╚Öi direc╚Ťie cu P─âm├óntul, de o parte ╚Öi de cealalt─â a acestuia. 5. (Jur.) Manifestare de voin╚Ť─â destinat─â s─â ├«mpiedice ├«ndeplinirea unui act juridic sau s─â impun─â anumite condi╚Ťii acestei ├«ndepliniri. ÔÖŽ Cale de atac ├«mpotriva unei hot─âr├óri judec─âtore╚Öti, care a fost dat─â ├«n lipsa p─âr╚Ťilor. ÔÖŽ Cale de atac ├«mpotriva anumitor acte de executare silit─â. 6. (Lingv.) Diferen╚Ť─â, de obicei fonetic─â, cu sau f─âr─â valoare func╚Ťional─â, ├«ntre dou─â unit─â╚Ťi lingvistice. II. (├Än ╚Ť─ârile cu regim parlamentar) Ansamblul grup─ârilor sau partidelor politice care se opun partidului aflat la putere; politica pe care o duc acestea fa╚Ť─â de cei afla╚Ťi la putere. [Var.: (├«nv.) opozi╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din lat. oppositio, -onis, fr. opposition, germ. Opposition.
OPOZI╚ÜI├ÜNE s. f. v. opozi╚Ťie.
OPOZ├Ź╚ÜIE, opozi╚Ťii, s. f. I. 1. Raportul dintre dou─â lucruri sau dou─â situa╚Ťii opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än opozi╚Ťie cu... = ├«n contrast cu..., spre deosebire de... 2. ├Ämpotrivire, opunere, rezisten╚Ť─â. ÔŚŐ Loc. vb. A face opozi╚Ťie = a se opune, a se ├«mpotrivi. 3. (Fil.) No╚Ťiune a dialecticii desemn├ónd un stadiu mai ├«nalt de dezvoltare a contradic╚Ťiei dec├ót deosebirea, stadiu ├«n care obiectul unitar se dedubleaz─â ├«n contrarii ce se exclud. ÔÖŽ Raport de excludere ├«ntre dou─â no╚Ťiuni sau ├«ntre dou─â judec─â╚Ťi, astfel ├«nc├ót acceptarea uneia dintre ele duce la respingerea celeilalte. 4. Pozi╚Ťie a dou─â corpuri cere╚Öti care, privite de pe p─âm├ónt, se g─âsesc pe bolta cereasc─â diametral opuse. 5. (Jur.) Manifestare de voin╚Ť─â destinat─â s─â ├«mpiedice ├«ndeplinirea unui act juridic sau s─â impun─â anumite condi╚Ťii acestei ├«ndepliniri. ÔÖŽ Cale de atac ├«mpotriva unei hot─âr├óri ├«n fa╚Ťa aceleia╚Öi instan╚Ťe, ├«n cazul c├ónd hot─âr├órea a fost dat─â ├«n lipsa p─âr╚Ťilor. ÔÖŽ Cale de atac ├«mpotriva anumitor acte de executare silit─â. 6. (Lingv.) Diferen╚Ť─â, de obicei fonetic─â, cu sau f─âr─â valoare func╚Ťional─â, ├«ntre dou─â unit─â╚Ťi lingvistice. II. (├Än ╚Ť─ârile cu regim parlamentar) Totalitatea persoanelor care fac parte dintr-un grup politic potrivnic partidului aflat la putere; politica pe care o duce acest grup fa╚Ť─â de partidul la putere. [Var.: (├«nv.) opozi╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din lat. oppositio, -onis, fr. opposition, germ. Opposition.
OPOZI╚ÜI├ÜNE s. f. v. opozi╚Ťie.
OPOZ├Ź╚ÜIE, opozi╚Ťii, s. f. I. 1. Raportul dintre dou─â lucruri sau situa╚Ťii opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast. V. antitez─â. Opozi╚Ťia dintre idealism ╚Öi materialism ├«n filozofie. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än opozi╚Ťie cu = spre deosebire de... ├Än opozi╚Ťie cu metafizica, dialectica demonstreaz─â caracterul necesar al revolu╚Ťiei, subordonarea ei unor legi obiective tot at├«t de stricte ca ╚Öi cele ale evolu╚Ťiei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 360, 2/6. 2. ├Ämpotrivire, rezisten╚Ť─â, opunere. Ceea ce caracterizeaz─â leninismul este con╚Ťinutul s─âu profund creator, dialectic, opozi╚Ťia sa ne├«mp─âcat─â fa╚Ť─â de orice dogmatism. LUPTA DE CLAS─é, 1954, nr. 1, 3. 3. Pozi╚Ťia a dou─â corpuri astrale care se g─âsesc pe bolta cereasc─â diametral opuse privite de pe p─âm├«nt. 4. (Jur.; ├«n vechea organizare judec─âtoreasc─â) Cale ordinar─â de atac ├«n fa╚Ťa aceleia╚Öi instan╚Ťe care ─â dat o hot─âr├«re ├«n lips─â. II. (├Än ╚Ť─ârile capitaliste cu regim parlamentar) Totalitatea persoanelor care fac parte dintr-un grup politic potrivnic partidului la putere; politica pe care o face acest grup fa╚Ť─â de partidul la putere. Mie ├«mi este indiferent dac─â s├«nt din partidul nostru sau din opozi╚Ťie. C. PETRESCU, C. V. 108. Mai mul╚Ťi guvernamentali imputau opozi╚Ťiei c─â ├«ncurajeaz─â pe r─âuf─âc─âtori. REBREANU, R. II 22. Acesta se afla ├«n toiul unei discu╚Ťii, comenta un e╚Öec al opozi╚Ťiei la ni╚Öte alegeri. BASSARABESCU, S. N. 171.- Variant─â: (├«nvechit) opozi╚Ťi├║ne (ODOBESCU, S. III 29) s. f.
OPOZI╚ÜI├ÜNE s. f. v. opozi╚Ťie.
opoz├ş╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. opoz├ş╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. opoz├ş╚Ťiei; pl. opoz├ş╚Ťii, art. opoz├ş╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
opoz├ş╚Ťie s. f. pozi╚Ťie
OPOZ├Ź╚ÜIE s. 1. v. contrast. 2. v. antitez─â. 3. v. ├«mpotrivire.
OPOZ├Ź╚ÜIE s.f. I. 1. Raport care se stabile╚Öte ├«ntre dou─â lucruri sau dou─â situa╚Ťii opuse, contrare; contrast. ÔÖŽ Raport de excludere ├«ntre dou─â no╚Ťiuni sau judec─â╚Ťi, stabilit dup─â anumite criterii. ÔÖŽ Diferen╚Ť─â (fonetic─â) ├«ntre dou─â unit─â╚Ťi lingvistice. 2. ├Ämpotrivire, opunere. 3. Pozi╚Ťie pe care o ocup─â un astru c├ónd P─âm├óntul se afl─â ├«ntre el ╚Öi Soare; pozi╚Ťia a dou─â corpuri cere╚Öti care se afl─â la o distan╚Ť─â de 180 de grade pe bolta cereasc─â unul fa╚Ť─â de cel─âlalt. II. (├Än ╚Ť─ârile capitaliste) Grup politic parlamentar potrivnic partidului care se afl─â la putere; (p. ext.) politic─â pe care o practic─â acest grup. [Gen. -iei, var. opozi╚Ťiune s.f. / cf. fr. opposition, rus. opozi╚Ťiia, lat. oppositio].
OPOZI╚ÜI├ÜNE s.f. v. opozi╚Ťie.
OPOZ├Ź╚ÜIE s. f. I. 1. raport dintre dou─â lucruri sau situa╚Ťii opuse, contrare; contrast. ÔŚŐ raport de excludere ├«ntre dou─â no╚Ťiuni sau judec─â╚Ťi. ÔŚŐ diferen╚Ť─â cu valoare func╚Ťional─â ├«ntre dou─â unit─â╚Ťi lingvistice. 2. ├«mpotrivire, opunere. 3. pozi╚Ťie a unui astru c├ónd P─âm├óntul se afl─â ├«ntre el ╚Öi Soare; (p. ext.) pozi╚Ťie a dou─â corpuri cere╚Öti diametral opuse pe bolta cereasc─â. II. grup politic potrivnic partidului care se afl─â la putere; (p. ext.) politica practicat─â de acest grup. (< fr. opposition, lat. oppositio, germ. Opposition)
OPOZ├Ź╚ÜIE ~i f. 1) Raport dintre lucruri sau situa╚Ťii care coexist─â opun├óndu-se. 2) Rela╚Ťie dintre persoane cu idei sau interese opuse. 3) Grup de persoane care se opun majorit─â╚Ťii. 4) Grup sau partid politic care se opune partidului aflat la putere. [G.-D. opozi╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<lat. oppositio, ~onis, fr. opposition, germ. Opposition
opozi╚Ťi(un)e f. 1. piedec─â, greutate ce se pune: a face opozi╚Ťiune unei c─âs─âtorii; 2. Jur. piedec─â legal─â ce se pune la execu╚Ťiunea unui act, unei proceduri: a face opozi╚Ťiune la o v├ónzare, la plata unei sume; 3. deosebire ├«nsemnat─â ├«n modul de a fi, de a cugeta, de a lucra ├«ntre dou─â persoane: opozi╚Ťiune de caractere; 4. partidul celor ce combat politica guvernului; 5. figur─â de retoric─â prin care se unesc dou─â idei ce par contradictorii: o nebun─â ├«n╚Ťelepciune; 6. ├«n pictur─â: contrast de umbre ╚Öi de colori; 7. Astr. pozi╚Ťiunea unui astru c├ónd p─âm├óntul se afl─â ├«ntre el ╚Öi soare: luna plin─â e ├«n opozi╚Ťiune.
*opozi╚Ťi├║ne f. (lat. op-positio, -├│nis d. op-p├│nere, -p├│situm, a opune. V. a-pozi╚Ťiune). Ac╚Ťiunea de a sa┼ş de a te opune. Contrast, nepotrivire: opozi╚Ťiune de sentimente. Sfor╚Ť─âr─ş opuse politici─ş unu─ş guvern. Partidu celor ce combat politica guvernulu─ş. Jur. Ac╚Ťiunea de a te opune unu─ş act, une─ş procedur─ş, une─ş senten╚Ťe: a face opozi╚Ťiune contra une─ş judec─â╚Ť─ş. Ret. Antitez─â, figura pin care se unesc do┼ş─â ide─ş opuse, ca: natura e mare ╚Öi lucrur─ş mic─ş. Astr. Distan╚Ťa de 180┬░ ├«ntre do┼ş─â planete: e eclips─â de lun─â c├«nd luna e ├«n opozi╚Ťiune cu soarele. ÔÇô ╚śi -├ş╚Ťie. V. opor.
OPOZI╚ÜIE s. 1. contrast. (Un raport de ~ izbitoare ├«ntre...) 2. antitez─â. (Rela╚Ťii de ~.) 3. ├«mpotrivire, opunere, rezisten╚Ť─â, (├«nv.) ├«mponci╚Öare, ├«mpotriveal─â, potrivire, potrivnicie, pricinuire. (A ├«nt├«mpina o d├«rz─â ~.)
OPOZI╚ÜIE. Subst. Opozi╚Ťie, contrast, antitez─â; contradic╚Ťie, contrarietate, antinomie, polaritate; antagonism, contradic╚Ťie antagonic─â (antagonist─â). Nepotrivire, incompatibilitate, necompatibilitate. ├Ämpotrivire, ├«mpotriveal─â (rar), opunere, rezisten╚Ť─â, stavil─â (fig.). Conflict, ciocnire (fig.). Contrazicere, dezacord; controvers─â, disput─â, confruntare, discu╚Ťie, litigiu. Anii- (antialcoolism; anticentru; anticlericalism; antifascist etc.). Contra- (contraatac; contralovitur─â; contrapropunere etc.). Antifraz─â. Antonim; antipod. Oponent, opozant, potrivnic; rival; concurent; adversar. Adj. Opozabil. Opus, opozit (├«nv.), opozi╚Ťionist, contrar, advers (fig.), ├«mpotrivit (rar); contrastant, contrastiv, antitetic, adversativ; contradictoriu, ireconciliabil (livr.), nereconciliabil (livr.), incompatibil, necompatibil, antagonic, antagonist. Anti- (antialcoolic; anticanonic; anticlerical; anticonstitu╚Ťional; antidemocratic; antidinastic; antina╚Ťional; antinomic etc.). Contra- (contraindicat; contrarevolu╚Ťionar etc.). Vb. A se opune, a fi ├«n opozi╚Ťie, a contrasta; a se ├«mpotrivi, a nu fi de acord, a sta (a fi, a se pune) ├«mpotriva, a fi diametral opus (cu cineva). A se contrazice, a nu se potrivi, a fi incompatibil cu..., a fi la antipod, a se bate cap ├«n cap. A contrazice, a combate, a protesta, a zice (a r─âspunde, a vorbi) ├«mpotriv─â. Adv. ├Än opozi╚Ťie cu..., ├«n contrast cu...; ├«n contradictoriu, ├«n contradic╚Ťie cu...; din contra (contr─â), dimpotriv─â; contra, ├«mpotriva; ├«n contra, contrar, invers, de-a-ndoasele(a), pe de-a-ndoasele(a), pe dos, viceversa. V. ceart─â, deosebire, dezacord, du╚Öm─ânie, ├«mpotrivire, negare, obstacol.
A CONTRARIO (lat.) prin opozi╚Ťie ÔÇô Metod─â de argumentare care demonstreaz─â valabilitatea unei teze prin relevarea nonvalabilit─â╚Ťii celei opuse.
OPOZ├Ź╚ÜIE s. f. (cf. fr. opposition, lat. oppositto, germ. Opposition, rus. opozi╚Ťia): diferen╚Ť─â, de obicei fonetic─â, cu sau f─âr─â valoare func╚Ťional─â, ├«ntre dou─â unit─â╚Ťi lingvistice. ├Än concep╚Ťia structuralist─â, prin o. se ├«n╚Ťelege unitatea fundamental─â a unui sistem lingvistic, format─â din doi termeni, unul pozitiv ╚Öi altul negativ. De obicei se spune c─â ├«n limb─â avem de-a face cu tot felul de o.

Opozi╚Ťie dex online | sinonim

Opozi╚Ťie definitie

Intrare: opozi╚Ťie
opozi╚Ťiune
opozi╚Ťie substantiv feminin