opoterapie definitie

10 definiții pentru opoterapie

OPOTERAPÍE s. f. Metodă terapeutică care constă în administrarea de sucuri, extracte sau pulberi de țesuturi, de organe sau de glande endocrine atunci când acestea lipsesc din organism; organoterapie. – Din fr. opothérapie.
OPOTERAPÍE s. f. Tratament aplicat în diferite boli care constă în administrarea de sucuri, extracte sau pulberi de țesuturi, de organe sau de glande endocrine; organoterapie. – Din fr. opothérapie.
OPOTERAPÍE s. f. Metodă terapeutică folosind sucuri extrase din glande și țesuturi de animale sănătoase pentru a combate bolile organelor corespunzătoare la om.
opoterapíe s. f., art. opoterapía, g.-d. opoterapíi, art. opoterapíei
opoterapíe s. f., art. opoterapía., g.-d. opoterapíi, art. opoterapíei
OPOTERAPÍE s.f. (Med.) Metodă de tratament în care se întrebuințează sucuri extrase din glandele sau din țesuturile animale sănătoase pentru combaterea bolilor organelor sau ale țesuturilor corespunzătoare la om; organoterapie. [Gen. -iei. / < fr. opothérapie, cf. gr. opos – suc, therapeia – tratament, îngrijire].
OPOTERAPÍE s. f. tratament cu sucuri extrase din glandele sau din țesuturile animale sănătoase pentru combaterea bolilor organelor ori ale țesuturilor corespunzătoare la om; organoterapie. (< fr. opothérapie)
OPOTERAPÍE f. Metodă de tratare a diferitelor boli, constând în administrarea de sucuri, extracte sau pulberi de țesuturi, de organe etc. /<fr. opothérapie
*opoterapíe f. (vgr. opos, suc, și therapeia, tratament, vindecare). Med. Tratament din suc extras din glandele unuĭ animal (de ex., din ficat). – Se zice și organoterapíe.
OPO-1 „extract glandular, endocrin”. ◊ gr. opos „suc” > fr. opo-, germ. id., engl. id. > rom. opo-. □ ~fil (v. -fil1), adj., cu afinitate pentru sucuri glandulare; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a extractelor endocrine în scop terapeutic.

opoterapie dex

Intrare: opoterapie
opoterapie substantiv feminin