oportunitate definitie

12 definiții pentru oportunitate

OPORTUNITÁTE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este oportun. 2. Situație prielnică, ocazie. – Din fr. opportunité, lat. opportunitas, -atis.
OPORTUNITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este oportun. – Din fr. opportunité, lat. opportunitas, -atis.
OPORTUNITÁTE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este oportun. Oportunitatea unei măsuri. 2. Oportunism. Aceste contradicții se explică... prin necesitățile de oportunitate ale partidului în care lupta Eminescu. IBRĂILEANU, SP. CR. 179.
!oportunitáte s. f., g.-d. art. oportunitắții; (ocazii) pl. oportunitắți
oportunitáte s. f., g.-d. art. oportunității; pl. oportunități
Oportunitate ≠ inoportunitate
OPORTUNITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este oportun, potrivit, favorabil. 2. Oportunism (1). [Cf. fr. opportunité, lat. opportunitas].
OPORTUNITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este oportun. ◊ ocazie fericită, prilej favorabil. 2. oportunism. (< fr. opportunité, lat. oportunitas)
OPORTUNITÁTE f. Caracter oportun. /<fr. opportunité, lat. opportunitas, ~atis
oportunitate f. ocaziune favorabilă.
*oportunitáte f. (lat. op-portúnitas, -átis). Calitatea de a fi oportun: oportunitatea uneĭ măsurĭ.
oportunitáte s. f. Ocazie fericită, prilej favorabil ◊ „Oportunități de parteneriat” R.l. 949/93 p. 13. ◊ „Oportunități de afaceri” R.l. 1408/94 p. 4. ◊ „Premierul [...] pare decis să nu rateze nici o oportunitate de afirmare a imaginii sale publice.” R.l. 1472/95 p. 3 (din engl. opportunity, fr. opportunité, it. opportunità; reluarea sensului prezent în dicționarele românești din sec. XIX; R. Zafiu R.lit. 39/95 p. 11, de unde am preluat și citatele; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

oportunitate dex

Intrare: oportunitate
oportunitate substantiv feminin