Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru oportun

OPORT├ÜN, -─é, oportuni, -e, adj. Care se ├«nt├ómpl─â, care se produce la momentul sau la locul potrivit; adecvat situa╚Ťiei, ├«mprejur─ârilor; indicat, nimerit, favorabil. ÔÇô Din fr. opportun, lat. opportunus.
OPORT├ÜN, -─é, oportuni, -e, adj. Care se ├«nt├ómpl─â, care se face la momentul potrivit; adecvat situa╚Ťiei, ├«mprejur─ârilor; potrivit, indicat, nimerit, favorabil. ÔÇô Din fr. opportun, lat. opportunus.
OPORT├ÜN, -─é, oportuni, -e, adj. Care se ├«nt├«mpl─â, care se face la momentul potrivit, adecvat situa╚Ťiei, ├«mprejur─ârilor; potrivit, indicat, nimerit, favorabil. S-a socotit mai oportun de a ├«nl─âtura deocamdat─â toate liotele indic─âtoare. ODOBESCU, S. III 501. S─âv├«r╚Öesc tot lucrul ├«n timpul cel mai scurt ╚Öi mai oportun. I. IONESCU, M. 201.
oport├║n adj. m., pl. oport├║ni; f. oport├║n─â, pl. oport├║ne
oport├║n adj. m., pl. oport├║ni; f. sg. oport├║n─â, pl. oport├║ne
OPORTÚN adj., adv. 1. adj. v. nimerit. 2. adj. v. recomandabil. 3. adv. adecvat, indicat, nimerit, potrivit, recomandabil. (Nu mi se pare ~ să...) 4. v. binevenit.
Oportun Ôëá inoportun, neoportun
OPORTÚN, -Ă adj. Întâmplat, survenit la timp, la momentul potrivit; nimerit, favorabil. [< fr. opportun, it. opportuno, lat. opportunus].
OPORTÚN, -Ă adj. la momentul potrivit; prielnic, favorabil. (< fr. opportun, lat. opportunus)
OPORT├ÜN ~─â (~i, ~e) Care convine locului ╚Öi timpului avut ├«n vedere; corespunz─âtor situa╚Ťiei; prielnic; favorabil; propice. /<fr. opportun, lat. opportunus
oportun a. care e la timpul și la locul său.
*oport├║n, -─â adj. (lat. op-port├║nus. V. im-portun). Care vine c├«nd trebu─şe, la timp: ajutor oportun. Adv. A sosi oportun.
OPORTUN adj. adecvat, binevenit, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.)

Oportun dex online | sinonim

Oportun definitie

Intrare: oportun
oportun adjectiv