oploși definitie

15 definiții pentru oploși

OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec.
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec.
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi un refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. Dădea tîrcoale curții și de dragul Marioarei, și în speranța că se va putea oploși și dînsul pe-aici. REBREANU, R. i 175. Se oploșise și el la grajd, fără ca să aibă nici o treabă. DUNĂREANU, N. 118. Ca băiat străin... de unde pînă unde, s-a oploșit de la o vreme într-un sat mare și frumos. CREANGĂ, P. 139. ◊ Fig. Părinții noștri aveau de unde, căci sărăcia nu se oploșise încă la ușa lor, pe cînd știu eu. CREANGĂ, A. 104. 2. Tranz. A strînge de pe drumuri, a găzdui, a adăposti. Ți-am zis să 7111 oploșești pe nebuna aceea. CONTEMPORANUL, VIII 114. A lua sub aripa sa, a crea o situație, a așeza în slujbă; a căpătui. I-am oploșit în slujbe. SADOVEANU, Z. C. 130.
oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă
oploșí vb. (sil. -plo-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. oploșeáscă
OPLOȘÍ vb. v. pripăși.
OPLOȘÍ vb. v. căpătui.
oploșí (oploșésc, oploșít), vb.1. A adăposti, a găzdui, a apăra, a proteja. – 2. (Vb. refl.) A se refugia, a se ascunde. Origine incertă, dar sigur sl. Pare a fi o simplă var. a lui obloji „a bandaja, a pansa”, din sb. obložiti „a acoperi”, caz în care a se oploși ar însemna „a se acoperi, a se adăposti”. Totuși, Cihac, II, 229 preferă să se pornească de la sl. oplotiti, oploštą „a împleti”, oplotu „gard”; și Tiktin, de la sl. plochu „cîmpie” sau de la sl. pluchu „șobolan de cîmp”, ținînd cont de dificultățile evidente. – Der. oploșeală, s. f. (adăpost, apărare).
A OPLOȘÍ ~ésc tranz. 1) A face să se oploșească. 2) (persoane) A primi acordând favoruri abuzive și nemeritate. [Sil. -plo-] /Orig. nec.
A SE OPLOȘÍ mă ~ésc intranz. (despre ființe pribege) A-și găsi adăpost; a se adăposti; a se aciua; a se pripăși. [Sil. -plo-] /Orig. nec.
oploșì v. Mold. 1. a adăposti: orice venetic este oploșit în țara asta CR.; 2. a căuta un adăpost, a se refugia: sărăcia nu se oploșise încă la ușa lor CR. [Slav. OPLOȘTÕ, a îngrădi].
opleșésc și (ob.) oploșésc v. tr. (vsl. oplotiti-oplošton, a’ngrădi, oplotŭ, gard, opletina, bordeĭ, plesti-pleton, a împleti, pletŭ, plotŭ, gard; sîrb. opleti, oplotiti, a’mpleti; rus. oplót, protecțiune. Cp. cu germ. hag, [fr. haie]. gard, față de hegen, a’ngriji. V. copleșesc). Iron. Adăpostesc, protejez. V. refl. Mă adăpostesc, mă pripășesc: Jidaniĭ s’aŭ oploșit în România.
oploșésc, V. opleșesc.
oploși vb. v. CĂPĂTUI.
OPLOȘI vb. a se aciua, a se cuibări, a se pripăși, (rar) a se rătăci, (înv. și reg.) a se lipi, (reg.) a se agesti, a se închiorchioșa, (înv.) a se sprijini. (S-a ~ acolo de cine știe cînd.)

oploși dex

Intrare: oploși
oploși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -plo-