oplean definitie

12 definiții pentru oplean

OPLEÁN, oplene, s. n. Fiecare dintre cele două bucăți transversale de lemn care leagă și fixează tălpile saniei; slai. – Din bg. opljan.
OPLEÁN, oplene, s. n. Fiecare dintre cele două lemne transversale care leagă și fixează tălpile saniei; slai. – Din bg. opljan.
OPLEÁN, oplene, s. n. Fiecare dintre cele două lemne transversale care unesc și fixează tălpile săniei. Luam loc amîndoi in sania cu oplene. SADOVEANU, Î. A. 121.
opleán (o-plean) s. n., pl. opléne
opleán s. n. (sil. -plean), pl. opléne
OPLEÁN s. (TEHN.) (pop.) scaun, (reg.) slai. (~ la sanie.)
opleán (opléne), s. n. – Fiecare din cele două lemne transversale care leagă și susține tălpile saniei; scaun, slai. – Var. opleană. Sb., slov., ceh. oplen, rut. opleno (Tiktin). Cf. pleană, s. f. (Bucov., pană, ic; grindei; Banat, cusur), care pare a fi același cuvînt, poate încrucișat cu peană „ic”.
OPLEÁN ~éne n. Fiecare dintre cele două chingi transversale care unesc tălpile de la sanie. [Sil. o-plean] /<bulg. opljan
opléan, opléne, s.n. (pop.) 1. traversă în care e fixată talpa saniei; scaun. 2. numele unor părți ale carului; talpa războiului de țesut.
oplean n. cele două lemne transversale cari împreună erau talpa săniei. [Ceh OPLEN].
opleán n., pl. ene și (Mold.) opleánă f., pl. ene (sîrb. ceh. oplen, rut. opleno, oplin, a. î.). Traversă în care e înțepenită talpa săniiĭ de lemn. (Sînt doŭă oplene, perpendiculare pe cele doŭă tălpĭ). Fig. Mi s’a pus o opleană în gît, simt o dificultate la înghițit. V. slaĭ.
OPLEAN s. (TEHN.) (pop.) scaun, (reg.) slai. (~ la sanie.)

oplean dex

Intrare: oplean
oplean substantiv neutru
  • silabisire: -plean