opistograf definitie

4 definiții pentru opistograf

opistográf adj. m., pl. opistográfi; f. sg. opistográfă, pl. opistográfe
OPISTOGRÁF, -Ă adj. (Liv.) Scris sau tipărit pe ambele fețe ale unei foi. [< fr. opisthographe, cf. gr. opisthen – în spate, graphein – a scrie].
OPISTOGRÁF, -Ă adj. (despre un manuscris) scris pe ambele fețe. (< fr. opisthographe)
OPISTO- „situat înapoi, în spate, posterior”. ◊ gr. opisthen „îndărăt” > fr. opistho-, germ. id., it. opisto- > rom. opisto-. □ ~dom (v. -dom), s. n., parte posterioară a unui templu grecesc; ~drom (v. -drom), adj., cînd linia spiralei genetice trece de la bractee la primul segment floral pe partea posterioară a florii; ~genie (v. -genie2), s. f., ștergere a reliefului bărbiei prin lipsă de dezvoltare a ramurilor orizontale mandibulare; ~gir (v. -gir), adj., care poate fi dirijat posterior; ~graf (v. -graf), adj., care este scris sau tipărit pe ambele fețe ale unei foi.

opistograf dex

Intrare: opistograf
opistograf adjectiv