Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru opis

ÓPIS, opise, s. n. Listă de acte, registru, indice, inventar. – Din rus. opis.
ÓPIS, opise, s. n. (Înv.) Listă de acte, registru, indice, inventar. – Din rus. opis.
ÓPIS, opise, s. n. (Învechit) Listă de acte, registru, indice, inventar. Opisul de documente.
ópis s. n., pl. ópise
ópis s. n., pl. ópise
ÓPIS s. v. catastif, condică, registru.
ópis (-suri), s. n. – Inventar, rezumat. Rus. opisi (sec. XIX), din sl. opisati „a descrie” (Cihac, II, 228). Termen administrativ.
ÓPIS ~e n. înv. Inventar de acte. /<rus. opis
ópis n., pl. e (rus. opísĭ, inventar. V. zapis). Vechĭ. Inventar, dosar.
opis s. v. CATASTIF. CONDICĂ. REGISTRU.

opis definitie

opis dex

Intrare: opis
opis substantiv neutru