OPIOMANÍE, opiomanii, s. f. Abuz de opiu; intoxicație cronică, provocată prin obișnuința de a consuma opiu. [Pr.: -pi-o-] – Din fr. opiomanie.

OPIOMANÍE, opiomanii, s. f. Abuz de opiu; obișnuința de a consuma opiu. [Pr.: -pi-o-] – Din fr. opiomanie.

opiomaníe (-pi-o-) s. f., art. opiomanía, g.-d. art. opiomaníei; pl. opiomaníi, art. opinomaníile

opiomaníe s. f. (sil. -pi-o-) → manie

OPIOMANÍE s.f. Abuz de opiu. [Gen. -iei. / < fr. opiomanie].

OPIOMANÍE s. f. obișnuință de a consuma opiu; intoxicație cu opiu. (< fr. opiomanie)

OPIO- „opiu”. ◊ gr. opion „suc de mac” > fr. opio-, germ. id., it. id. > rom. opio-. □ ~fagie (v. -fagie), s. f., toxicomanie provocată de consumul de opiu; ~manie (v. -manie), s. f., deprindere morbidă de a consuma opiu.