OPINTITÚRĂ, opintituri, s. f. (Rar) Opinteală, sforțare. Calul, dintr-o opintitură, fu tocmai în slava cerului. POPESCU, B. II 21.

OPINTITÚRĂ, opintituri, s. f. (Rar) Opinteală, sforțare. – Din opinti + suf. -(i)tură.

OPINTITÚRĂ s. v. icnire, opinteală, opintire, sforțare.

opintitură s. v. ICNIRE. OPINTEALĂ. OPINTIRE. SFORȚARE.