opinteală definitie

2 intrări

11 definiții pentru opinteală

OPINTEÁLĂ, opinteli, s. f. Sforțare mare, efort, opintire. ◊ Loc. adv. Pe opinteală = din răsputeri, cu efort. – Opinti + suf. -eală.
OPINTEÁLĂ, opinteli, s. f. Sforțare mare, efort, opintire. ◊ Loc. adv. Pe opinteală = din răsputeri, cu efort. – Opinti + suf. -eală.
OPINTEÁLĂ, opinteli, s. f. 1. Efort, sforțare mare; opintire. Au auzit... vocea lui Cristofovici întretăiată de icnete și opinteli. GALAN, Z. R. 301. Era să mai facă o opinteală, ca să prinză pe voinic, să mi-l facă mici fărîmi. ISPIRESCU, U. 124. Trăgînd zdravăn, după cîteva opinteli, cîrligul se rupe. ȘEZ. VII 26. 2. Ghiont, lovitură, izbitură. Omul... îi mai dete cîteva opinteli și apoi îl făcu scăpat. ȘEZ. XIII 171. – Pl. și: (regional) opintele (CREANGĂ, P. 40).
opinteálă s. f., g.-d. art. opintélii; pl. opintéli
opinteálă s. f., g.-d. art. opintélii; pl. opintéli
OPINTEÁLĂ s. icnire, opintire, sforțare, (rar) opintitură.
OPINTEÁLĂ ~éli f. 1) v. A OPINTI. 2) reg. Izbitură violentă; bleandă. /a (se) opinti + suf. ~eală
opinteală f. fapta de a se opinti: la vale cu proptele și la deal cu opintele CR.
opinteálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a te opinti.
OPINTEA s. icnire, opintire, sforțare, (rar) opintitură.
OPINTEALĂ, mold., 1497 (Glos; Ștef), vb. a se opinti.

opinteală dex

Intrare: opinteală
opinteală substantiv feminin
Intrare: Opinteală
Opinteală