Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru opercul

OP├ëRCUL, opercule, s. n. Fiecare dintre pl─âcile osoase care acoper─â deschiderea branhial─â la unele specii de pe╚Öti. ÔÖŽ C─âp─âcel care astup─â gura cochiliei la unii melci. ÔÇô Din fr. opercule, lat. operculum.
OP├ëRCUL, opercule, s. n. Fiecare dintre pl─âcile osoase care acoper─â deschiderea branhial─â la unele specii de pe╚Öti. ÔÖŽ C─âp─âcel care astup─â gura cochiliei la unii melci. ÔÇô Din fr. opercule, lat. operculum.
OP├ëRCUL, opercule, s. n. Membran─â care acoper─â branhiile la pe╚Öti sau deschiz─âtura unei scoici. ÔÖŽ C─âp─âcel care ├«nchide c─âsu╚Ťa ├«n care se afl─â larva (de albin─â).
op├ęrcul s. n., pl. op├ęrcule
op├ęrcul s. n., pl. op├ęrcule
OPÉRCUL s. (ANAT.) (pop.) ureche. (~ la pești.)
OP├ëRCUL s.n. Membran─â osoas─â care acoper─â ╚Öi protejeaz─â branhiile la pe╚Öti. ÔÖŽ Organ care ├«nchide scoica anumitor molu╚Öte. ÔÖŽ Strat sub╚Ťire care ├«nchide celulele ├«n care se afl─â larvele albinelor. ÔÖŽ (Bot.) C─âp─âcel cu care se termin─â capsula la mu╚Öchi. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. opercule, cf. lat. operculum].
OP├ëRCUL s. n. 1. membran─â osoas─â care acoper─â ╚Öi protejeaz─â branhiile la pe╚Öti. 2. organ care ├«nchide scoica anumitor molu╚Öte. 3. strat sub╚Ťire care ├«nchide celulele larvelor albinelor. 4. (bot.) c─âp─âcel cu care se termin─â capsula la mu╚Öchi. (< fr. opercule, lat. operculum)
*op├ęrcul n., pl. e (lat. op├ęrculum, d. operire, a ├«nchide, a acoperi. V. acoper). ╚śt. nat. C─âp─âcelu care acopere celulele albinelor. O membran─â de la n─ârile p─âs─ârilor. O p─şes─â p─âreche mobil─â care acopere branchiile la pe╚Öt─ş. O p─şes─â de materie translucid─â ca a cornulu─ş ╚Öi care serve╚Öte moluscelor gasteropode s─â-╚Ö─ş ├«nchid─â sco─şca. V. capac.
OPERCUL s. (ANAT.) (pop.) ureche. (~ la pești.)

Opercul dex online | sinonim

Opercul definitie

Intrare: opercul (pl. opercule)
opercul pl. opercule substantiv neutru
Intrare: opercul (pl. operculi)
opercul pl. operculi