opercul definitie

10 definiții pentru opercul

OPÉRCUL, opercule, s. n. Fiecare dintre plăcile osoase care acoperă deschiderea branhială la unele specii de pești. ♦ Căpăcel care astupă gura cochiliei la unii melci. – Din fr. opercule, lat. operculum.
OPÉRCUL, opercule, s. n. Fiecare dintre plăcile osoase care acoperă deschiderea branhială la unele specii de pești. ♦ Căpăcel care astupă gura cochiliei la unii melci. – Din fr. opercule, lat. operculum.
OPÉRCUL, opercule, s. n. Membrană care acoperă branhiile la pești sau deschizătura unei scoici. ♦ Căpăcel care închide căsuța în care se află larva (de albină).
opércul s. n., pl. opércule
opércul s. n., pl. opércule
OPÉRCUL s. (ANAT.) (pop.) ureche. (~ la pești.)
OPÉRCUL s.n. Membrană osoasă care acoperă și protejează branhiile la pești. ♦ Organ care închide scoica anumitor moluște. ♦ Strat subțire care închide celulele în care se află larvele albinelor. ♦ (Bot.) Căpăcel cu care se termină capsula la mușchi. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. opercule, cf. lat. operculum].
OPÉRCUL s. n. 1. membrană osoasă care acoperă și protejează branhiile la pești. 2. organ care închide scoica anumitor moluște. 3. strat subțire care închide celulele larvelor albinelor. 4. (bot.) căpăcel cu care se termină capsula la mușchi. (< fr. opercule, lat. operculum)
*opércul n., pl. e (lat. opérculum, d. operire, a închide, a acoperi. V. acoper). Șt. nat. Căpăcelu care acopere celulele albinelor. O membrană de la nările păsărilor. O pĭesă păreche mobilă care acopere branchiile la peștĭ. O pĭesă de materie translucidă ca a cornuluĭ și care servește moluscelor gasteropode să-șĭ închidă scoĭca. V. capac.
OPERCUL s. (ANAT.) (pop.) ureche. (~ la pești.)

opercul dex

Intrare: opercul (pl. opercule)
opercul pl. opercule substantiv neutru
Intrare: opercul (pl. operculi)
opercul pl. operculi