OPERAȚIONALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este operațional. [Pr.: -ți-o-] – Operațional + suf. -itate.

OPERAȚIONALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este operațional. [Pr.: -ți-o-] – Operațional + suf. -itate.

operaționalitáte s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. operaționalității

OPERAȚIONALITÁTE s.f. 1. Însușirea de a atinge un anumit scop. 2. Proprietatea de a interveni prompt în rezolvarea unei probleme. ♦ Caracterul a ceea ce este operațional. [Pron. -ți-o-. / cf. it. operazionalità].

OPERAȚIONALITÁTE s. f. 1. însușirea de a atinge un anumit scop. 2. proprietatea de a interveni prompt în rezolvarea unei probleme. ◊ caracterul a ceea ce este operațional. (< it. operazionalità)