operatoriu definitie

13 definiții pentru operatoriu

OPERATÓRIU, -IE, operatorii, adj. Privitor la chirurgie, în legătură cu chirurgia; chirurgical. – Din fr. opératoire, lat. operatorius.
OPERATÓRIU, -IE, operatorii, adj. (Livr.) Privitor la chirurgie, în legătură cu chirurgia; chirurgical. – Din fr. opératoire, lat. operatorius.
OPERATÓR, -OÁRE, operatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care supraveghează funcționarea unei mașini de lucru, a unui aparat, sau efectuează diverse operații cu acestea. V. manipulant. Operatorii filmează aceste sute de mii de oameni care roiesc prin poienele pădurii. STANCU, U.R.S.S. 169. 2. Persoană care face anumite operații (mai ales chirurgicale); chirurg. Clinica are un foarte bun operator.
OPERATÓRIU, -IE, operatorii, adj. (Livresc) Care se ocupă cu chirurgia, de chirurgie. Medicină operatorie. ▭ Studiul leziunii în timpul intervențiilor operatorii. PARHON, O. A. I 113.
operatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. operatórie (-ri-e); pl. m. și f. operatórii
operatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. operatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. operatórii
OPERATÓRIU adj. v. chirurgical. (Intervenție ~.)
OPERATÓRIU, -IE adj. 1. (Liv.) Referitor la operații chirurgicale; de chirurgie. 2. (Biol.) Referitor la operator. [Pron. -riu, var. operator, -oare adj. / cf. fr. opératoire, lat. operatorius].
OPERATÓRIU, -IE adj. referitor la operații chirurgicale. (< fr. opératoire, lat. operatorius)
OPERATÓRIU ~e (~i) livr. Care ține de operații chirurgicale; propriu operațiilor chirurgicale; chirurgical. [Sil. -riu] /<fr. opératoire, lat. operatorius
operatoriu a. relativ la operațiunile chirurgicale: medicină operatorie.
*operatóriŭ, -ie adj. (lat. operatorius). Relativ la operațiunile chirurgice: medicina operatorie.
OPERATORIU adj. (MED.) chirurgical. (Intervenție ~.)

operatoriu dex

Intrare: operatoriu
operatoriu adjectiv
  • pronunție: -riu pr. -rĭu