operator logic definitie

23 definiții pentru operator logic

OPERATÓR, -OÁRE, operatori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care supraveghează funcționarea unei mașini de lucru, a unui aparat sau care efectuează diverse operații cu acestea. ♦ Spec. Persoană care mânuiește aparatul de luat vederi în timpul filmării; persoană care proiectează filmul pe ecran. 2. S. m. și f. Persoană care face anumite operații chirurgicale; chirurg. 3. S. m. (Mat.) Funcție între două spații vectoriale, compatibilă cu structura vectorială a spațiilor respective. 4. S. m. (Filol.) Conectiv. 5. Adj. (În sintagma) Bloc operator = complex în cadrul unei secții de chirurgie care include sala de operații, sala de preanestezie și sălile aferente. – Din fr. opérateur, lat. operator, -oris.
OPERATÓR, -OÁRE, operatori, -oare, subst., adj. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care supraveghează funcționarea unei mașini de lucru, a unui aparat sau care efectuează diverse operații cu acestea. ♦ Spec. Persoană care mânuiește aparatul de luat vederi în timpul filmării; persoană care proiectează filmul pe ecran. 2. S. m. și f. Persoană care face anumite operații chirurgicale; chirurg. 3. S. m. (Mat.) Funcție între două spații vectoriale, compatibilă cu structura vectorială a spațiilor respective. 4. S. m. (Fil.) Conectiv. 5. Adj. (În sintagma) Bloc operator = complex în cadrul unei secții de chirurgie care include sala de operații, sala de preanestezie și sălile aferente. – Din fr. opérateur, lat. operator, -oris.
operatoáre s. f., g.-d. art. operatoárei; pl. operatoáre
operatór s. m., pl. operatóri
operatoáre s. f., g.-d. art. operatoárei; pl. operatoáre
operatór s. m., pl. operatóri
OPERATÓR s. v. chirurg.
OPERATOR LÓGIC s. (LOG.) conector, functor.
OPERATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Persoană calificată care supraveghează funcționarea unui aparat sau a unei mașini. 2. Care operează; chirurg. 3. Cel care mânuiește aparatul de filmat la fotografiere sau la proiectare. // s.m. 1. Simbol folosit în operațiile matematice (numere, funcții, vectori etc.), care se găsește indicat în dreapta. 2. Organ al unui calculator care efectuează operații aritmetice sau logice. 3. (Biol.) Element genetic care controlează acțiunea a două sau a mai multor gene structurale legate de-a lungul unui cromozom; genă operatorie. 4. (Mat.) Funcție, aplicație. ♦ Funcție al cărei argument este constituit din altă funcție. ♦ (Log.) Conectiv. [Cf. fr. opérateur, lat. operator – care acționează asupra cuiva].
OPERATÓR, -OÁRE adj. v. operatoriu.
OPERATÓR, -OÁRE I. s. m. f. 1. persoană calificată care supraveghează funcționarea unei mașini sau instalații. 2. chirurg (care operează). 3. specialist care mânuiește aparatul de filmat la realizarea imaginilor sau la proiectare. ♦ ~ de sunet = tehnician de înaltă calificare care răspunde de realizarea coloanei sonore a filmului. II. s. m. 1. simbol în operațiile matematice, indicat în dreapta. 2. organ al unui calculator care efectuează operații aritmetice sau logice. 3. element genetic care controlează activitatea genelor structurale (legate de-a lungul cromozomului). 4. (mat.) funcție, aplicație. ◊ funcție al cărei argument este constituit din altă funcție. 5. (log.) conectiv. (< fr. opérateur, lat. operator)
OPERATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Lucrător specializat în efectuarea unor operații tehnice sau în manipularea unor aparate. 2) Persoană care operează, execută o acțiune. ~ de cinema. 3) înv. Medic specializat în operații chirurgicale; chirurg. /<fr. opérateur, lat. operator, -oris
operator m. cel ce face operațiuni de chirurgie, fizică, chimie.
*operatór, -oáre adj. și s. Acela care face operațiunĭ în chirurgie, chimie, fizică.
operator s. v. CHIRURG.
OPERATOR LOGIC s. (LOG.) functor.
bloc-operatór s. n. (med.) Ansamblul camerelor și instalațiilor unui centru chirurgical ◊ „[...] aparatură medicală fabricată la «I.O.R.», printre care bloc-operator, bloc de sterilizare, instrumente pentru sălile de reanimare și de urgență etc.” Sc. 15 IV 75 p. 6 (după fr. bloc-opératoire; DM)
câmp operatór (med.) Porțiune pe suprafața căreia are loc o intervenție chirurgicală ◊ „[...] a simțit de sute de ori aripa morții peste câmpul său operatoriu, dar nimic n-a putut să-i adumbrească acea încântare, aproape copilărească, față de frumusețea «cu totul particulară», cum spune, a meseriei lui [de chirurg].” R.l. 12 II 85 p. 5 [și câmp operatoriu] (după fr. champ opératoire; DEX)
operatór-rádio s. m. Operator specializat în transmisiile de radio ◊ „Misterul sunetelor care de mai bine de o decadă intrigă pe oceanografi și creează, adesea, dificultăți operatorilor-radio pe nave, a fost descifrat.” R.l. 15 V 74 p. 6 (din operator + radio)
operatór-regizór s. m. Operator (cinematografic) care lucrează și în calitate de regizor ◊ „Operatorul-regizor M.T. a realizat [...] un documentar despre o călătorie la Polul sud.” Cont. 21 IX 62 p. 5 (din operator + regizor)
regízor-operatór s. m. (cinem.) Regizor care este și operator al filmului ◊ „Regizorul-operator D.T. face prin acest film încă o dată, și dovada calităților care l-au consacrat, colaborând aici cu operatorul M.P.” Cont. 26 V 78 p. 8 (din regizor + operator)
repórter-operatór s. m. (cinem.) Reporter care este și operator ◊ „Lenau și Banatul. 175 de ani de la nașterea poetului. Documentar în colaborare cu F.L. și N.B.; reporter-operator I.E.” Pr.R.TV 12 VIII 77 p. 12 (din reporter + operator)
operatór adj., s.m. 1. Termen aparținând limbajului logicii formale, unde circulă cu mai multe accepții; sinonim cu conector, conectiv; 2. În terminologia lui Harris, preluată de M. Gross (1975) și de alți cercetători francezi au calitatea de operatori verbele și adjectivele care se atribuie argumentelor pentru a forma structurile sintactice ale unei limbi.

operator logic dex