operativ definitie

12 definiții pentru operativ

OPERATÍV, -Ă, operativi, -e, adj. 1. Care lucrează repede, expeditiv, activ; care are efect (rapid); eficace, eficient. 2. Referitor la acțiuni, care ține de acțiune. – Din fr. opératif.
OPERATÍV, -Ă, operativi, -e, adj. 1. Care lucrează repede, expeditiv, activ; care are efect (rapid); eficace, eficient. 2. Privitor la acțiuni, de acțiune. – Din fr. opératif.
OPERATÍV, -Ă, operativi, -e, adj. 1. Care lucrează repede, care are efect (rapid); expeditiv, eficace, activ. Măsuri operative. ◊ (Adverbial) Am trimis o notă... mai sus! căzu uscat și dușmănos răspunsul lui Lencu. Aici mergem operativ. GALAN, B. I 425. 2. De acțiune, privitor la acțiuni. Bază operativă v. bază.
operatív adj. m., pl. operatívi; f. operatívă, pl. operatíve
operatív adj. m., pl. operatívi; f. sg. operatívă, pl. operatíve
OPERATÍV adj., adv. 1. adj., adv. v. prompt. 2. adj. expeditiv, prompt. (O rezolvare ~.) 3. adj. v. eficace.
OPERATÍV, -Ă adj. 1. Care acționează repede; expeditiv, activ; eficace. 2. Referitor la diverse operații. [Cf. fr. opératif].
OPERATÍV, -Ă I. adj. 1. care acționează repede; expeditiv, activ; eficace. 2. referitor la diverse operații. II. s. m. cel care lucrează la contrainformații. (< fr. opératif)
OPERATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de operații; propriu operațiilor. 2) (despre persoane) Care acționează repede și cu ușurință; expeditiv. /<fr. opératif
*operatív adj. Relativ la operațiunĭ (militare): ordin operativ.
OPERATIV adj., adv. 1. adj., adv. grabnic, imediat, neîntîrziat, prompt, rapid. (O intervenție ~; a intervenit ~.) 2. adj. expeditiv, prompt. (O rezolvare ~.) 3. adj. eficace, eficient, folositor, practic, productiv, util, (rar) operant, (înv.) putincios. (O metodă ~.)
operatív s. m. 1994 Persoană care lucrează la contrainformații v. păianjen (DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

operativ dex

Intrare: operativ
operativ adjectiv