operat definitie

25 definiții pentru operat

OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare.
OPERÁT1, operate, s. n. (Livr.) Lucrare, operă1, scriere. – Din lat. operatus.
OPERÁT2, -Ă, operați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a suferit o intervenție chirurgicală. – V. opera.
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare.
OPERÁT1, operate, s. n. (Latinism) Lucrare, operă1, scriere. – Din lat. operatus.
OPERÁT2, -Ă, operați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a suferit o intervenție chirurgicală. – V. opera.
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a înfăptui. Sînteți chemat a opera salutare reforme. ALECSANDRI, S. 5. ♦ Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A lucra cu... a se folosi de..., a întrebuința. Știința operează cu ajutorul noțiunilor. 2. Tranz. A supune unei intervenții chirurgicale. în «Amintirile despre A. N. Aleșhin», Gorki pune pe un talentat și îndrăzneț medic rus să opereze de viermi intestinali pe un copil. SADOVEANU, E. 256. Tot mai bine-ar fi să se lase să-l operăm, căci se poate să aibă noroc să rămîie în viață. MIRONESCU, S. A. 33. ◊ Absol. De cu noapte tăiem, pansăm, operăm, C. PETRESCU, Î. II 45. 3. Tranz. A înregistra diverse date sau documente într-un registru de evidență contabilă. Iar anul trecut și ăsta care a început la april, n-am operat nimic în registrele-chitanțiere. STĂNOIU, C. I. 78. ◊ (Familiar) A aranja, a lucra pe cineva. Ai văzut cum l-am operat, Tudoriță nene? C. PETRESCU, O. P. I 217. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară de mare amploare în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. Un corp de armate... fu însărcinat să opereze spre miazăzi. ODOBESCU, S. III 567. ◊ Tranz. în curs de cinci zile, polonii abia putură opera trecerea furiosului fluviu. HASDEU, I. V. 22. 5. Tranz. (Argou) A comite furturi, spargeri, crime etc.
OPERÁT, -Ă, operați, -te, s. m. și f. Persoană căreia i s-a făcut o operație (2). Pe urmă n-am mai putut respira și eram livid ca un operat. CAMIL PETRESCU, U. N. 171.
operá (a ~) vb., ind. prez. 3 opereáză
operát2 (livr.) s. n., pl. operáte
operát1 adj. m., s. m., pl. operáți; adj. f., s. f. operátă, pl. operáte
operá vb., ind. prez. 1 sg. operéz, 3 sg. și pl. opereáză
operát (operă) s. n., pl. operáte
operát s. m., adj. m., pl. operáți; f. sg. operátă, pl. operáte
OPERÁ vb. 1. a efectua, a face. (A opera unele modificări în text.) 2. (MED.) a tăia. (L-a operat de hernie.) 3. v. acționa.
OPERÁT adj. (MED.) tăiat. (Persoană ~.)
OPERÁ vb. I. 1. tr. A face, a realiza, a efectua (ceva). 2. tr. A lucra cu..., a face calcule. 3. tr. A face o operație chirurgicală. 4. tr. A face o operație comercială, financiară etc. 5. intr. A executa mișcări strategice. 6. tr. (Argotic) A fura, a sparge; a buzunări. [< fr. opérer, it. operare].
OPERÁT, -Ă adj. Căruia i s-a făcut o operație (2). // s.n. (Liv.) Lucrare, operă, acțiune, comportament. // s.m. și f. Persoană care a fost supusă unei intervenții chirurgicale. [< opera].
OPERÁ vb. I. tr. 1. a face, a realiza, a efectua (ceva). 2. a lucra cu..., a face calcule. 3. a face o operație chirurgicală. 4. a face o operație comercială, financiară etc. 5. (arg.) a fura, a sparge; a buzunări. II. intr. a executa mișcări strategice. (< fr. opérer, lat. operari)
A OPERÁ ~éz 1. tranz. 1) A aduce la îndeplinire (pentru atingerea unui scop); a transforma în fapt; a înfăptui; a efectua; a executa; a realiza. ~ o substituire. 2) A supune unei intervenții chirurgicale. ~ un bolnav. 3) A trece într-un registru de evidență contabilă. ~ transferul unor mărfuri. 4) (furturi, spargeri, crime etc.) A comite premeditat. 2. intranz. 1) A îndeplini o anumită acțiune (manipulând cu ceva). Savantul ~ează cu date. 2) (despre unități militare) A întreprinde manevre de natură strategică sau tactică. /<fr. opérer, lat., it. operare
operà v. 1. a produce un efect: remediul operează; 2. a face o operațiune de chirurgie, chimie, aritmetică; 3. a suferi o operațiune chirurgicală.
*operéz v. tr. (lat. óperor, -ári. V. cooperez). Supun uneĭ operațiunĭ chirurgice: a opera un bolnav, o unflătură. Fac o operațiune matematică, chimică: a opera un amestec. V. intr. Fac efect, lucrez: medicamentu operează. Lucrez, fac operațiunĭ financiare, militare ș. a.: pe aicĭ operaŭ dușmaniĭ (orĭ fig. iron. demagogiĭ).
OPERA vb. 1. a efectua, a face. (A ~ unele modificări în text.) 2. (MED.) a tăia. (L-a ~ de hernie.) 3. (JUR.) a acționa. (Poprirea ~ după ce s-au luat măsurile asigurătoare.)
OPERAT adj. (MED.) tăiat. (Persoană ~.)
opera, operez v. t. (pub.) 1. a acționa 2. a manevra, a face să funcționeze

operat dex

Intrare: operat (adj.) (s.m.)
operat 1 adj. substantiv masculin
Intrare: opera
opera verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: operat (adj.)
operat 1 adj. adjectiv
Intrare: operat (s.n.)
operat 2 s.n. substantiv neutru