operațiune definitie

18 definiții pentru operațiune

OPERÁȚIE, operații, s. f. 1. Activitate efectuată de unul sau de mai mulți oameni cu o anumită calificare în vederea atingerii unui anumit scop; acțiune efectuată de un aparat, de o mașină etc. în cadrul unei munci specifice; p. gener. acțiune, lucrare. 2. Acțiune terapeutică chirurgicală, efectuată asupra unui organ sau a unui țesut bolnav; intervenție chirurgicală. 3. Acțiune militară de mare amploare, în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 4. (În forma operațiune) Efectuare a unei tranzacții financiare sau comerciale; înscriere într-un registru a unei tranzacții efectuate. 5. (Mat.) Procedeu prin care se obțin unul sau mai multe elemente ale unei mulțimi. ♦ Regulă după care se face un calcul sau se aplică o construcție matematică; executare a unui calcul. [Var.: operațiúne s. f.] – Din lat. operatio, -onis, fr. opération, germ. Operation.
OPERAȚIÚNE s. f. v. operație.
OPERÁȚIE, operații, s. f. 1. Activitate efectuată de unul sau de mai mulți oameni cu o anumită calificare în vederea atingerii unui anumit scop; acțiune efectuată de un aparat, de o mașină etc. în cadrul unei munci specifice; p. gener. acțiune, lucrare. 2. Acțiune terapeutică chirurgicală, efectuată asupra unui organ sau a unui țesut bolnav; intervenție chirurgicală. 3. Acțiune militară de mare amploare, în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 4. Efectuare a unei tranzacții financiare sau comerciale; înscriere într-un registru a unei tranzacții efectuate. 5. (Mat.) Procedeu prin care se obțin unul sau mai multe elemente ale unei mulțimi. ♦ Regulă după care se face un calcul sau se aplică o construcție matematică; executare a unui calcul. [Var.: operațiúne s. f.] – Din lat. operatio, -onis, fr. opération, germ. Operation.
OPERAȚIÚNE s. f. v. operație.
OPERÁȚIE, operații, s. f. 1. Activitate efectuată de unul sau mai mulți oameni, de obicei calificați, sau acțiune efectuată de un aparat, o mașină etc. în cadrul unei munci specifice; p. ext. lucrare. Scoase beșica de porc și luleaua pentru o lungă și migăloasă operație. SADOVEANU, VIII 96. Cum, izbucni căpitanul, d-voastră împiedicați operația vaporului pentru un cîine? BART, S. M. 103. 2. Acțiune terapeutică chirurgicală, efectuată asupra unui organ sau a unui țesut bolnav; intervenție chirurgicală. Medicii de la clinică cred că va mai fi nevoie de o operație peste o lună. C. PETRESCU, A. 322. În profesia mea de hirurg am făcut și am văzut grele și dureroase operații. NEGRUZZI, S. I 295. 3. Acțiune militară de amploare în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. Operație în spatele inamicului. 4. Efectuarea unei tranzacții financiare sau comerciale; înregistrarea acesteia într-un registru. Operație de schimb. 5. Regulă după care se face un calcul sau o socoteală aritmetică (sau matematică). Cele patru operații aritmetice simple sînt: adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea. ♦ Efectuare a unui calcul.- Variantă: operațiúne (DUMITRIU, B. F. 131, HASDEU, V. 133) s. f.
OPERAȚIÚNE s. f. v. operație.
operáție (-ți-e) s. f., art. operáția (-ți-a), g.-d. art. operáției; pl. operáții, art. operáțiile (-ți-i-)
operáție s. f. (sil. -ți-e), art. operáția (sil.-ți-a), g.-d. art. operáției; pl. operáții, art. operáțiile (sil. -ți-i-)[1]
OPERÁȚIE s. 1. acțiune. (Operație de stingere a focului.) 2. v. tranzacție. 3. (MED.) intervenție chirurgicală, (fig.) cuțit. (A ajuns la operație.) 4. (MAT.) (rar) regulă, (înv.) speție. (Cele patru operații.) 5. (MAT.) calcul, socoteală. (Printr-o operație ingenioasă a rezolvat problema.)[1]
OPERÁȚIE s.f. 1. Activitate îndreptată către atingerea unui anumit scop; lucrare, acțiune. 2. Intervenție chirurgicală asupra unui organ sau asupra unui țesut bolnav cu ajutorul unor instrumente speciale. 3. Ansamblu de mișcări strategice ale unei armate. 4. Efectuarea unor tranzacții financiare sau comerciale; înregistrarea acestora într-un registru. 5. (Mat.) Funcție definită pe un produs cartezian, cu valori în alt produs cartezian. ◊ Operație algebrică = operație definită pe un produs cartezian finit. ♦ Executare a unui anumit calcul asupra unuia sau mai multor numere. [Gen. -iei, var. operațiune s.f. / cf. fr. opération, it. operazione, rus. operațiia, lat. operatio].
OPERAȚIÚNE s.f. v. operație.
OPERÁȚIE s. f. 1. activitate îndreptată către atingerea unui anumit scop; lucrare, acțiune. 2. intervenție chirurgicală. 3. ansamblul acțiunilor de luptă și a manevrelor executate de forțele terestre, navale sau aeriene într-o regiune determinată. 4. efectuarea unor tranzacții financiare sau comerciale. 5. (mat.) procedeu prin care se atașează oricărei perechi de elemente dintr-o mulțime un element unic din aceeași mulțime. ◊ efectuare a unui anumit calcul. (< fr. opération, lat. operatio, germ. Operation)
OPERÁȚIE ~i f. 1) Acțiune efectuată în vederea realizării unui scop. 2) Intervenție chirurgicală. 3) Afacere financiară sau comercială. ~ avantajoasă. 4) mil. Ansamblu de manevre coordonate efectuate de trupele militare în vederea realizării unui plan de luptă. 5) mat. Calcul efectuat asupra unor mulțimi de elemente. [G.-D. operației; Sil. -ți-e] /<lat. operatio, ~onis, fr. opération, germ. Operation[1]
operațiune f. 1. acțiunea unei forțe, a unei facultăți ce produce un efect: operațiunea simțurilor; 2. totalitatea mijloacelor întrebuințate în vederea unui rezultat: operațiune financiară, electorală; 3. mijloace întrebuințate spre a cunoaște natura corpurilor și proprietățile lor: operațiuni chimice, fizice; 4. acțiunea normală a chirurgului; 5. mișcarea unei armate în campanie; 6. șir de calcule: diviziunea este o operațiune.
operațiúne f. (lat. operátio, -ónis). Acțiunea (lucrarea) uneĭ puterĭ, uneĭ facultățĭ, unuĭ agent care produce un efect: operațiunea simțurilor. Totalitatea mijloacelor întrebuințate p. obținerea unuĭ rezultat: o operațiune financiară, operațiunile uneĭ băncĭ, (iron.) unor hoțĭ. Mijloace întrebuințate ca să afli natura și proprietățile corpurilor: operațiunĭ chimice. Lucrarea chirurguluĭ la un bolnav: a face unuĭ bolnav operațiunea trepanațiuniĭ. Manevre, lupte executate de o armată p. un scop determinat: operațiunĭ militare. Șir de calcule: cele patru operațiunĭ fundamentale ale aritmeticiĭ sînt: adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea. – Și -áție.
OPERAȚIE s. 1. acțiune. (~ de stingere a focului.) 2. tranzacție. (~ de bursă.) 3. (MED.) intervenție chirurgicală, (fig.) cuțit. (A ajuns la ~.) 4. (MAT.) (rar) regulă, (înv.) speție. (Cele patru ~.) 5. (MAT.) calcul, socoteală. (Printr-o ~ ingenioasă a rezolvat problema.)
MANUALUL DE OPERAȚIUNI DE ZBOR document care legalizează activitatea Aeroclubului Român, aprobat de Autoritatea Aeronautică Civilă Română, reglementând: activitatea de organizare și planificare a zborului; pregătirea personalului navigant; formarea și instruirea personalului aeronavigant; validarea licențelor interne și internaționale; ordinea de înlocuire a comandantului aeroclubului; regulile privind timpul de muncă și de odihnă; modul de asigurarev a traficului aerian etc.
OPERAȚIE totalitatea acțiunilor de luptă duse de către unitățile operative și strategice după un plan unic, pentru îndeplinirea unor scopuri operative sau strategice. După scop se pot distinge: Operația de desant aerian (preconizată a fi dusă cu grupări operative de desant aerian – lansat sau debarcat – în adâncimea operativă a inamicului, pentru a întoarce apărarea acestuia, această manevră fiind combinată cu acțiunile ofensive frontale), Operația aeriană (totalitatea acțiunilor duse pe una sau mai multe direcții aeriene operativ-strategice, în scopul distrugerii unor obiective importante ale inamicului, putând coopera și cu celelalte categorii de forțe armate, utilizând mijloace de distrugere convenționale și nucleare aflate la bordul aeronavelor și a vehiculelor spațiale) și Operația de apărare antiaeriană a teritoriului (totalitatea acțiunilor duse de trupele apărării antiaeriene a teritoriului, organizate și conduse pe una sau mai multe direcții aeriene operative, în scopul nimicirii inamicului aerian și a zădărnicirii operațiilor aeriene ale acestuia.

operațiune dex

Intrare: operație
operație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e
operațiune