OPACITÁTE, opacități, s. f. 1. Faptul de a fi opac2; lipsă de transparență. 2. Fig. Incapacitate de a înțelege, de a pătrunde ceva; orizont îngust al cuiva. – Din fr. opacité, lat. opacitas, -atis.

OPACITÁTE, opacități, s. f. 1. Faptul de a fi opac2; lipsă de transparență. 2. Fig. Incapacitate de a înțelege, de a pătrunde ceva; orizont îngust al cuiva. – Din fr. opacité, lat. opacitas, -atis.

OPACITÁTE s. f. 1. Faptul de a fi opac; lipsă de transparență. 2. Fig. Incapacitate de a pricepe, de a pătrunde ceva; îngustime de orizont.

opacitáte s. f., g.-d. art. opacitắții

opacitáte s. f., g.-d. art. opacității

OPACITÁTE s. v. mărginire.

OPACITÁTE s.f. 1. Stare a lucrurilor opace. ♦ (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre intensitatea radiației incidente pe un corp și intensitatea radiației transmise prin acesta. 2. (Fig.) Incapacitate de a înțelege, de a pătrunde ceva; prostie, mărginire, îngustime de vederi. [Cf. fr. opacité, lat. opacitas].

OPACITÁTE s. f. 1. stare a lucrurilor opace. ◊ (fiz.) mărime egală cu raportul dintre intensitatea radiației incidente pe un corp și intensitatea radiației transmise prin acesta. 2. (fig.) incapacitate de a înțelege, de a pătrunde ceva; prostie, mărginire, îngustime de orizont. (< fr. opacité, lat. opacitas)

OPACITÁTE f. 1) Caracter opac. ~ea cristalului. 2) fig. Incapacitatea de a pătrunde în esența lucrurilor. /<fr. opacité, lat. opacitas, ~atis

*opacitáte f. (lat. opácitas, -átis). Calitatea de a fi opac.

opacitate s. v. MĂRGINIRE.