Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

31 defini╚Ťii pentru opac─â

OP├üC1, opace, s. n. Cui cu care se prinde v├ósla de luntre. ÔÇô Et. nec. Cf. opacin─â.
OP├üC2, -─é, opaci, -ce, adj. 1. Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparen╚Ť─â, nestr─âveziu. ÔÖŽ Care nu permite trecerea unei radia╚Ťii electromagnetice sau corpusculare. ÔÖŽ Lipsit de str─âlucire, ├«ntunecat. 2. Fig. Cu orizont m─ârginit, ├«ngust la minte, obtuz. ÔÇô Din fr. opaque, lat. opacus.
OP├üC1, opace, s. n. Cui cu care se prinde v├ósla de luntre. ÔÇô Et. nec. Cf. opacin─â.
OP├üC2, -─é, opaci, -ce, adj. 1. Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparen╚Ť─â, nestr─âveziu. ÔÖŽ Care nu permite trecerea unei radia╚Ťii electromagnetice sau corpusculare. ÔÖŽ Lipsit de str─âlucire, ├«ntunecat. 2. Fig. Cu orizont m─ârginit, ├«ngust la minte, obtuz. ÔÇô Din fr. opaque, lat. opacus.
OP├üC2, -─é, opaci, -e, adj. 1. Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparen╚Ť─â, nestr─âveziu. Plac─â metalic─â opac─â, a ├«n bezna opac─â a nop╚Ťii... se revars─â o mare de lumini. BOGZA, V. J. 159. ÔÖŽ (Prin extensiune) Prin care nu pot trece unde electromagnetice, raze infraro╚Öii, raze X etc. ÔÖŽ Lipsit de str─âlucire, ├«ntunecat, acoperit. Noapte trist─â, noapte mut─â, noapte moart─â, cer opac. MACEDONSKI, O.I 115. Sus pe cer se vede soarele portocaliu, absolut rotund, c├«nd mai str─âlucitor, c├«nd mai opac. CARAGIALE, O. VII 96. 2. Fig. (Despre persoane) ├«ngust la minte, cu orizont m─ârginit, obtuz.
OPÁC1, opace, s. n. Cui de care se reazemă vîsla luntrii.
OP├üC─é, op─âci, s. f. (Rar; regional) V├«sl─â, lopat─â. C├«╚Ťi copii pe drum g─âsea, la op─âci c─â mi-i punea. TEODORESCU, P. P. 310.
OP├üC─é, op─âci, s. f. (Reg.) V├ósl─â, lopat─â. ÔÇô V. opacin─â.
opác1 adj. m., pl. opáci; f. opácă, pl. opáce
opác2 s. n., pl. opáce
opác (nestrăveziu) adj. m., pl. opáci; f. sg. opácă, pl. opáce
opác (cui) s. n., pl. opáce
OPÁC adj. mat, netransparent, (înv.) nepreveziu. (Material textil ~.)
OPÁC adj. v. mărginit.
OPÁC s. v. strapazan, ujbă.
OPÁCĂ s. v. lopată, ramă, vâslă.
Opac Ôëá transparent, str─âveziu
OP├üC, -─é adj. 1. Prin care nu str─âbate lumina. ÔÖŽ Dens, de nep─âtruns. ÔÖŽ ├Äntunecat, ├«nnorat, ├«ntunecos. 2. (Fig.) Lipsit de inteligen╚Ť─â; obtuz. [< fr. opaque, it. opaco, lat. opacus].
OP├üC, -─é adj. 1. lipsit de transparen╚Ť─â, prin care nu str─âbate lumina. ÔŚŐ dens, de nep─âtruns. ÔŚŐ lipsit de str─âlucire, ├«ntunecat, ├«nnorat, ├«ntunecos. 2. (fig.) lipsit de inteligen╚Ť─â; m─ârginit, obtuz. (< fr. opaque, lat. opacus)
op├íc─â (opß║»ci), s. f. ÔÇô 1. (Pl. Trans.) Deten╚Ťie, arestare. ÔÇô 2. Furchet, cuzinet. ÔÇô 3. V├«sl─â, lopat─â. Sl. opako ÔÇ×├«napoiÔÇŁ, slov. opak ÔÇ×pe dos, inversÔÇŁ (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 228), cf. sl. opa─Źica ÔÇ×leg─âtur─âÔÇŁ. ÔÇô Der. op─âci, vb. (a ├«mpiedica; a tulbura; a molesta, a deranja), din sb., slov. opaciti; op─âceal─â, s. f. (molestare, sup─ârare); opacin─â, s. f. (v├«sl─â), din sl. opa─Źina ÔÇ×leg─âtur─âÔÇŁ, cf. ceh. opa─Źina ÔÇ×v├«sl─âÔÇŁ, rut. opa─Źyna ÔÇ×v├«sl─âÔÇŁ.
OP├üC ~c─â (~ci, ~ce) (despre corpuri) 1) Care ├«mpiedic─â trecerea luminii; lipsit de transparen╚Ť─â; intransparent; mat. 2) Care se opune trecerii radia╚Ťiilor; impenetrabil de radia╚Ťii. 3) Care este lipsit de str─âlucire; f─âr─â str─âlucire; mat. 4) fig. Care denot─â lips─â de pricepere intelectual─â; lipsit de p─âtrundere; greu de cap; obtuz. /<fr. opaque, lat. opacus
opac a. prin care nu poate p─âtrunde lumina.
opac n. cuiul de care se prinde vâsla de luntre. [Slav. OPAKO, înapoi, din dos].
1) op├íc n., pl. e (vsl. opako, ├«napo─ş. V. opacin─â). Munt. est. Scarmos, strapazan, b─â╚Ťu de care se fixeaz─â lopata luntri─ş.
2) opác, -ă adj. (bg. sîrb. opak. Îndărătnic. V. opac 1). Trans. vest. Prost, dobitoc.
3) *opác, -ă adj. (lat. opácus). Pin care nu se vede, care nu e transparent: vasele de lut îs opace.
op├ícin─â f., pl. op─âcin─ş (vsl. opa─Źina, pedic─â, adic─â ÔÇ×v├«sl─â opritoareÔÇŁ. V. opac 1 ╚Öi 2). Dun. (Munt. Mold.) V├«sl─â (lopat─â scurt─â ╚Öi lat─â de m├«nat or─ş de oprit luntrea) sa┼ş lopat─â (ram─â) ├«n general: a trage la op─âcin─ş. ÔÇô La Teod. P. P., 310 ╚Öi 562 op─âc─ş (dec─ş sing. opac─â), ├«n gura unu─ş l─âutar. V. boba─şc─â.
opac adj. v M─éRGINIT.
OPAC adj. netransparent, (înv.) nepreveziu. (Material textil ~.)
opac s. v. STRAPAZAN. UJB─é.
opacă s. v. LOPATĂ. RAMĂ. VÎSLĂ.

Opac─â dex online | sinonim

Opac─â definitie

Intrare: opac
opac 1 adj. adjectiv
opac 2 s.n. substantiv neutru
Intrare: opac─â
opac─â