Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

25 defini╚Ťii pentru opac

OP├üC1, opace, s. n. Cui cu care se prinde v├ósla de luntre. ÔÇô Et. nec. Cf. opacin─â.
OP├üC2, -─é, opaci, -ce, adj. 1. Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparen╚Ť─â, nestr─âveziu. ÔÖŽ Care nu permite trecerea unei radia╚Ťii electromagnetice sau corpusculare. ÔÖŽ Lipsit de str─âlucire, ├«ntunecat. 2. Fig. Cu orizont m─ârginit, ├«ngust la minte, obtuz. ÔÇô Din fr. opaque, lat. opacus.
OP├üC1, opace, s. n. Cui cu care se prinde v├ósla de luntre. ÔÇô Et. nec. Cf. opacin─â.
OP├üC2, -─é, opaci, -ce, adj. 1. Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparen╚Ť─â, nestr─âveziu. ÔÖŽ Care nu permite trecerea unei radia╚Ťii electromagnetice sau corpusculare. ÔÖŽ Lipsit de str─âlucire, ├«ntunecat. 2. Fig. Cu orizont m─ârginit, ├«ngust la minte, obtuz. ÔÇô Din fr. opaque, lat. opacus.
OP├üC2, -─é, opaci, -e, adj. 1. Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparen╚Ť─â, nestr─âveziu. Plac─â metalic─â opac─â, a ├«n bezna opac─â a nop╚Ťii... se revars─â o mare de lumini. BOGZA, V. J. 159. ÔÖŽ (Prin extensiune) Prin care nu pot trece unde electromagnetice, raze infraro╚Öii, raze X etc. ÔÖŽ Lipsit de str─âlucire, ├«ntunecat, acoperit. Noapte trist─â, noapte mut─â, noapte moart─â, cer opac. MACEDONSKI, O.I 115. Sus pe cer se vede soarele portocaliu, absolut rotund, c├«nd mai str─âlucitor, c├«nd mai opac. CARAGIALE, O. VII 96. 2. Fig. (Despre persoane) ├«ngust la minte, cu orizont m─ârginit, obtuz.
OPÁC1, opace, s. n. Cui de care se reazemă vîsla luntrii.
opác1 adj. m., pl. opáci; f. opácă, pl. opáce
opác2 s. n., pl. opáce
opác (nestrăveziu) adj. m., pl. opáci; f. sg. opácă, pl. opáce
opác (cui) s. n., pl. opáce
OPÁC adj. mat, netransparent, (înv.) nepreveziu. (Material textil ~.)
OPÁC adj. v. mărginit.
OPÁC s. v. strapazan, ujbă.
Opac Ôëá transparent, str─âveziu
OP├üC, -─é adj. 1. Prin care nu str─âbate lumina. ÔÖŽ Dens, de nep─âtruns. ÔÖŽ ├Äntunecat, ├«nnorat, ├«ntunecos. 2. (Fig.) Lipsit de inteligen╚Ť─â; obtuz. [< fr. opaque, it. opaco, lat. opacus].
OP├üC, -─é adj. 1. lipsit de transparen╚Ť─â, prin care nu str─âbate lumina. ÔŚŐ dens, de nep─âtruns. ÔŚŐ lipsit de str─âlucire, ├«ntunecat, ├«nnorat, ├«ntunecos. 2. (fig.) lipsit de inteligen╚Ť─â; m─ârginit, obtuz. (< fr. opaque, lat. opacus)
OP├üC ~c─â (~ci, ~ce) (despre corpuri) 1) Care ├«mpiedic─â trecerea luminii; lipsit de transparen╚Ť─â; intransparent; mat. 2) Care se opune trecerii radia╚Ťiilor; impenetrabil de radia╚Ťii. 3) Care este lipsit de str─âlucire; f─âr─â str─âlucire; mat. 4) fig. Care denot─â lips─â de pricepere intelectual─â; lipsit de p─âtrundere; greu de cap; obtuz. /<fr. opaque, lat. opacus
opac a. prin care nu poate p─âtrunde lumina.
opac n. cuiul de care se prinde vâsla de luntre. [Slav. OPAKO, înapoi, din dos].
1) op├íc n., pl. e (vsl. opako, ├«napo─ş. V. opacin─â). Munt. est. Scarmos, strapazan, b─â╚Ťu de care se fixeaz─â lopata luntri─ş.
2) opác, -ă adj. (bg. sîrb. opak. Îndărătnic. V. opac 1). Trans. vest. Prost, dobitoc.
3) *opác, -ă adj. (lat. opácus). Pin care nu se vede, care nu e transparent: vasele de lut îs opace.
opac adj. v M─éRGINIT.
OPAC adj. netransparent, (înv.) nepreveziu. (Material textil ~.)
opac s. v. STRAPAZAN. UJB─é.

Opac dex online | sinonim

Opac definitie

Intrare: opac
opac 1 adj. adjectiv
opac 2 s.n. substantiv neutru