ópște f., pl. opștĭ, și (maĭ rar) ópștie f. (vsl. obištiĭe, opște, obište, în de opște, obišti, părtaș, comun, obištiti seu, a avea comunitate. V. opcină). Comunitate, societate, asociațiune. Mulțime, popor, public. În de opște, în general, de ordinar. – Adevărata pronunțare e opște (cum scrie Con. 273 și 274). V. cele zise la obște.