opărit definitie

2 intrări

20 definiții pentru opărit

OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti.
OPĂRÍT, -Ă, opăriți, -te, adj. 1. Peste care s-a turnat sau s-a vărsat apă fierbinte. 2. (Mai ales despre copiii mici) Care are iritații ale pielii (de obicei la încheieturi) din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Fig. Fără chef, supărat; fiert, plouat. – V. opări.
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, scr. opariti.
OPĂRÍT, -Ă, opăriți, -te, adj. 1. Peste care s-a turnat sau s-a vărsat apă fierbinte. 2. (Mai ales despre copiii mici) Care are iritații ale pielii (de obicei la încheieturi) din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Fig. Fără chef, supărat; fiert, plouat. – V. opări.
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid foarte fierbinte (apă, leșie etc.) pentru a spăla, a curăța, a găti etc. Femeia strînse blidele repede, le opări și le rîndui pe poliță. SADOVEANU, B. 95. Pe mine m-a trimes părintele să opăresc îndata-mare lina cea din poloboc. SBIERA, P. 238. La crăciun, cînd tăia tata porcul și-l pîrlea și-l opărea... eu încălecam pe porc deasupra paielor. CREANGĂ, A. 41. ◊ Fig. De va fi vorba de muzică, apoi îți opăresc tot într-o leșie pe Rossini cu Offenbach. ODOBESCU, S. III 102. ◊ A provoca arsuri cu apă clocotită sau cu alt lichid foarte fierbinte; a arde. I-a opărit pe toți, de țipau și fugeau nebuni de usturime și de durere. CREANGĂ, P. 292. Și-a dat pielea popii, opărindu-și gîtu c-un felegean de cafea clocotită. ALECSANDRI, T. I 382. Ea umple oala prostește, Nencercînd apa defel, Ș-îi toarnă de-l opărește Tocma ca pe un purcel. PANN, P. V. I 98. ◊ Refl. Povestea pentru a cincizecea sau a suta oară cum era să se opărească cu pilaf de prune. STĂNOIU, C. I. 114. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, răni și iritații ale pielii, din cauza lipsei de curățenie sau a căldurii. 3. Refl. (Regional, despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge alterîndu-se.
OPĂRÍT, -Ă, opăriți, -te, adj. 1. (Mai ales despre copiii mici) Care are pielea iritată în unele părți ale corpului, mai cu seamă la încheieturi, din cauza căldurii sau a lipsei de curățenie. 2. Fig. Fără chef, fiert, plouat. Să fi pierdut tot... și tot n-ar fi așa de opărit. CARAGIALE, O. III 61. Baba a rămas opărită și nu știa ce să facă de ciudă. CREANGĂ, P. 291.
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă
opărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. opăreáscă
OPĂRÍ vb. v. coace.
opări (opărésc, opărít), vb.1. A încinge, a înfierbînta. – 2. A săpuni, a dojeni. – 3. A se coace, a se inflama, a se înroși, a se spuzi pielea. – Mr. upărescu, upurescu, upărire, megl. (pupărés). Sl. (sb., slov.) opariti (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 243), cf. bg. oparjam, poparjam (› megl.), ceh. opaŕiti. – Der. opăreală, s. f. (încingere; spuzeală); opăritură, s. f. (înfierbîntare).
A OPĂRÍ ~ésc tranz. 1) A trata cu un lichid fierbinte (pentru a steriliza, a curăța etc.). ~ rufele. 2) (ființe, părți ale corpului lor) A face să capete arsuri de pe urma acțiunii apei clocotite sau a altui lichid fierbinte. /<bulg. oparja, sb. opariti
A SE OPĂRÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane, mai ales despre copiii mici) A căpăta iritații ale pielii (din cauza căldurii sau a lipsei de curățenie). 2) (despre făină, fân etc.) A-și pierde proprietățile inițiale (sub influența umezelii și a căldurii), căpătând un gust sau un miros neplăcut; a se aprinde; a se încinge. 3) (despre plante) A-și pierde frăgezimea și vlaga, veștezindu-se (din cauza arșiței); a se ofili; a se sfriji. /<bulg. oparja, sb. opariti
OPĂRÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A OPĂRI și A SE OPĂRI. 2) fig. (despre persoane) Care nu are dispoziție; abătut; plouat; indispus. /v. a (se) opări
opărì v. 1. a stropi cu apă fierbinte; 2. a se frige cu apă fierbinte. [Slav. OPARITI].
opărit a. 1. fiert, înfierbântat; 2. fig. confuz: baba a rămas opărită CR.
opărésc v. tr. (vsl. o-pariti și po-pariti, a opări, d. pariti, a opări cu abur, a afuma, d. para, fum, abur, miros de lucru ars. V. pară, pîrlesc, părpălesc). Ating cu apă ferbinte (saŭ și cu abur), pun în apă ferbinte: ceaĭu i s’a vărsat pe mînă și l-a opărit, a opări ceaĭu (a pune în apă clocotită planta numită ceaĭ). V. refl. Mă frig cu apă ferbinte. Mi se roșește pelea din cauza sudoriĭ ferbințĭ: mi s’a opărit picĭoru’n cizmă.
opărít, -ă adj. Udat cu apă clocotită: prune opărite. Fig. Confuz, rușinat, surprins și cu buzele unflate: auzind asta, el rămase opărit.
OPĂRI vb. a coace, a fierbe. (A ~ firele de tort.)
opări, opăresc v. r. (pop.) a se supăra.
opărit, -ă, opăriți, -te adj. 1. (intl.) cercetat în stare de libertate. 2. (pop.) supărat, necăjit.

opărit dex

Intrare: opări
opări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: opărit
opărit adjectiv