Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

28 defini╚Ťii pentru op

OP, opuri, s. n. (├Änv. ╚Öi fam.) Oper─â (literar─â sau ╚Ötiin╚Ťific─â); carte, lucrare, scriere. ÔÇô Din lat. opus.
├ôPUS1, opusuri, s. n. (Muz.) Indica╚Ťie folosit─â pentru numerotarea lucr─ârilor unui compozitor. ÔÖŽ Pies─â muzical─â a unui compozitor care poart─â aceast─â indica╚Ťie. [Abr.: op] ÔÇô Din fr. opus, germ. Opus.
OP, opuri, s. n. (Livr.) Oper─â (literar─â sau ╚Ötiin╚Ťific─â); carte, lucrare, scriere. ÔÇô Din lat. opus.
├ôPUS1, opusuri, s. n. (Muz.) Termen care denume╚Öte, ├«mpreun─â cu un num─âr de clasificare, o oper─â a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucr─ârilor sale. [Scris ╚Öi (prescurtat): op] ÔÇô Din fr. opus, germ. Opus.
OP, opuri, s. n. (Livresc, uneori cu nuan╚Ť─â depreciativ─â) Carte, lucrare, oper─â. Alecsandri ├«ncepu a ne ar─âta frumoasele lui opuri. NEGRUZZI, S. I 344. Ne gr─âbim a insera ├«n opul nostru rezumatul lucr─ârilor statistice. I. IONESCU, M. 245.
ÓPUS1 s. n. Termen consacrat în muzică, pentru a denumi, împreună cu un număr de clasificare, o operă a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale. Sonata lui Beethoven opus 57.
op (înv., fam.) s. n., pl. ópuri
├│pus s. n., pl. ├│pusuri; abr. op.
op s. n., pl. ├│puri
├│pus s. n., pl. ├│pusuri[1]
OP s. v. carte, lucrare, oper─â, scriere, text, tip─âritur─â, tom, volum.
OP s.n. (Liv.) Oper─â (literar─â sau ╚Ötiin╚Ťific─â), lucrare, scriere. [< lat. opus].
-OP Element secund de compunere savant─â cu semnifica╚Ťia ÔÇ×ochiÔÇŁ, ÔÇ×vedereÔÇŁ. [< fr. -ope, cf. gr. ops ÔÇô ochi].
ÓPUS s.n. Bucată muzicală a unui compozitor care poartă un anumit număr de clasificare, dat după succesiunea cronologică a lucrărilor acestuia. [< lat. opus, cf. germ. Opus].
OP1 s. n. carte, lucrare, scriere, oper─â. (< lat. opus)
-ÓP3 elem. opt(o)-.
OP2 adj. inv. (arte) care se bazeaz─â pe reac╚Ťii optice. (< engl. op/tical art/)
OPT(O)-, -├ôP, -OP├ŹE, -├ôPS, -OPS├ŹE, -OPTR├ŹE elem. ÔÇ×ochi, vedereÔÇŁ, ÔÇ×retin─âÔÇŁ. (< fr. opt/o/-, -op, -opie, -ops, -opsie, -optrie, cf. gr. ops, opos, opsis, optos)
ÓPUS s. n. termen pentru catalogarea și numerotarea cronologică a lucrărilor unui compozitor. (< lat. opus, germ. Opus)
op s. n. ÔÇô Necesitate, nevoie. Lat. opus (Diez, I, 436; Pu╚Öcariu 1221; Candrea-Dens., 1282; REW 6079), cf. it. uopo, logud. obus, prov., cat. ops, v. sp. huebos (Corominas, III, 541). ├Änv., este dublet al lui op, s. n. (oper─â, carte), din acela╚Öi cuv├«nt lat. (sec. XIX). Se folosea ╚Öi ├«n formele obs─â (< ops─â, op s─â) ╚Öi opt ÔÇ×e precisÔÇŁ < opus est, cf. J. Jud, v. fr. estuet, ├«n Vox Rom., IX, 26-56.
OP ~uri n. livr. depr. Crea╚Ťie literar─â sau ╚Ötiin╚Ťific─â; scriere. /<lat. opus
├ôPUS ~uri n. Crea╚Ťie muzical─â care poart─â un anumit num─âr de ordine ├«n succesiunea cronologic─â a lucr─ârilor unui compozitor. /<fr. opus, germ. Opus[1]
op n. oper─â literar─â sau ╚Ötiin╚Ťific─â.
op n. (lat. ┼Ćpus [est], trebu─şe. Opus, ├│peris, oper─â, lucrare; it. uopo, log. obus, pv. ops, vfr. ues, sp. huebos. V. opt 1, opuscul). Vech─ş. E op, e spre op, e nevo─şe; e necesar: e op a fi gata. Az─ş. Neol. (pl. ur─ş). Carte literar─â sa┼ş ╚Ötiin╚Ťific─â.
op s. v. CARTE. LUCRARE. OPER─é. SCRIERE. TEXT. TIP─éRITUR─é. TOM. VOLUM.
op adj. inv. (arte; anglicism) Care se bazeaz─â pe reac╚Ťii optice ÔŚŐ ÔÇ×Acela╚Öi nume este excelent ├«ntr-un proiect figurativ ╚Öi fad, impersonal ├«ntr-o lucrare op, cu caracter ambiental-decorativ.ÔÇŁ R.lit. 11 III 71 p. 29 (din engl. op[tical art]; BD 1965)
opus (cuv. lat. ÔÇ×lucrare, oper─â, munc─â, ac╚Ťiune, fapt─âÔÇŁ), termen folosit spre a numerota lucr─ârile muzicale ├«n ordinea compunerii sau public─ârii lor; ├«n mod obi╚Önuit apare abrev. op., urmat─â de cifre indic├ónd num─ârul lucr─âriii (ex. op. 1, op. 27 etc.). Pentru prima dat─â termenul apare folosit de B. Marini (1617). Numerotarea o. este uneori relativ─â (├«n special pentru sec. 18) deoarece diferi╚Ťi editori au folosit numerot─âri diferite.
-OP ÔÇ×ochi, glob ocularÔÇŁ. ÔŚŐ gr. ops, opos ÔÇ×ochiÔÇŁ > fr. -ope, germ. -op > rom. -op.

Op dex online | sinonim

Op definitie

Intrare: op (adj.)
op 4 adj.
Intrare: op (s.n.)
op 1 s.n. substantiv neutru
Intrare: opus (muz.)
opus 2 s.n. substantiv neutru
op 3 abr. abreviere
Intrare: op (suf.)
op 2 suf.