Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru oolit

OOL├ŹT, oolite, s. n. Forma╚Ťiune sferic─â sau elipsoidal─â constituit─â dintr-un material (calcit, aragonit, fosfat de calciu etc.) dispus concentric prin precipitarea mineralelor ├«n jurul unui nucleu (gr─âunte de nisip, fragment de cochilie etc.). ÔÇô Din fr. oolithe.
OOL├ŹT, oolite, s. n. Forma╚Ťie sferic─â sau elipsoidal─â constituit─â dintr-un material (calcit, aragonit, fosfat de calciu etc.) dispus concentric prin precipitarea mineralelor ├«n jurul unui nucleu (gr─âunte de nisip, fragment de cochilie etc.). ÔÇô Din fr. oolithe.
OOL├ŹT, oolite, s. n. Granul─â sferic─â de calcar (de dimensiuni mici), format─â prin depunerea carbonatului de calciu ├«n jurul unui gr─âunte de nisip sau al unui fragment de cochilie.
ool├şt s. n., pl. ool├şte
ool├şt s. n., pl. ool├şte
OOL├ŹT s.n. Granul─â sferic─â de calcar. ÔÖŽ Roc─â sedimentar─â format─â din granule calcaroase. [< fr. oolithe, cf. gr. oon ÔÇô ou, lithos ÔÇô piatr─â].
OOL├ŹT s. n. granul─â sferic─â de calcar. (< fr. oolithe)
OOL├ŹT ~e n. 1) Granul─â mineral─â, sferic─â sau elipsoidal─â, ap─ârut─â prin dispunerea unor compu╚Öi metalici sau nemetalici ├«n jurul unui fir de nisip sau al fragmentului unei cochilii. 2) Roc─â sedimentar─â format─â din astfel de granule. /<fr. oolithe
*ool├şt m. ╚Öi n., pl. e (vgr. o├│n, o┼ş, ╚Öi l├şthos, peatr─â. V. aero- ╚Öi mono-lit, liturghie). Geol. Calcar compus din gr─âun╚Ťe care seam─ân─â a icre (o┼ş─â de pe╚Öte): ool├ştu ╚Ťine de forma╚Ťiunile jurasice.
oolit, (engl.= oolite) corpuscul Ôćĺ alochem sferic sau elipsoidal, cu diametrul mai mic de 2 mm, format dintr-un nucleu central (fragment fosil, granul de cuar╚Ť etc.) ╚Öi un ├«nveli╚Ö calcitic sau aragonitic (anvelop─â sau cortex), cu structur─â concentric─â (├«n o. act.) ╚Öi/sau fibros radiar─â (├«n o. vechi); o. tangen╚Ťiale sunt caracteristice mediilor agitate ╚Öi subtidale, iar o. radiare, mediilor lini╚Ötite ╚Öi uneori hipersaline. O. cu un singur ├«nveli╚Ö se numesc superficiale sau protoooide. Sin. ooid. V. ╚Öi pisolit.
OO- ÔÇ×ou, zigot, ovul, ovarÔÇŁ. ÔŚŐ gr. oon ÔÇ×ouÔÇŁ > fr. oo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. oo-. Ôľí ~carp (v. -carp), s. n., zigot caracteristic unor grupe de ciuperci; ~cefal (v. -cefal), s. m., f─ât teratologic cu cap ├«n form─â de ou, av├«nd partea frontal─â a craniului turtit─â; ~centru (v. -centru), s. n., centru divizionar al oosferei; ~chinez─â (~cinez─â, ~kinez─â) (v. -chinez─â), s. f., diviziune mitotic─â a oului; ~cist (v. -cist), s. n., forma╚Ťiune chistic─â rezultat─â din oogamie, d├«nd na╚Ötere talurilor noi; ~cit (v. -cit), s. n., celul─â germinativ─â derivat─â din oogon; ~fag (v. -fag), adj., (despre specii) care se hr─âne╚Öte cu ou─â de animale; ~fit (v. -fit), s. n., gametofit caracteristic unor criptogame; ~for (v. -for), s. n., 1. Organ ├«n care se formeaz─â celulele sexuale feminine. 2. Parte a pistilului unde se formeaz─â ovulele; ~gamie (v. -gamie), s. f., (la alge ╚Öi la ciuperci) proces de unire a celulei sexuale femele cu celula sexual─â mascul─â; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., 1. Proces de formare a ovulului animal. 2. Dezvoltare a celulei sexuale femele ├«n oogon. 3. Formare a oosferei; ~gon (v. -gon1), s. n., organ ├«n care se formeaz─â celulele femele, la talofite; ~goniogamie (v. gonio-, v. -gamie), s. f., contopire a gametangelui femel, care ├«nceteaz─â s─â mai produc─â game╚Ťi, cu gametul mascul; ~lem─â (v. -lem─â1), s. f., ├«nveli╚Ö elastic, solid ╚Öi ├«ngro╚Öat al oului; ~lit (v. -lit1), s. n., forma╚Ťiune mineral─â sferic─â de calcar; ~liz─â (v. -liz─â), s. f., ├«nverzire a carpelei sau a ovulului; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu studiul complex al form─ârii ╚Öi dezvolt─ârii oului; ~plasm─â (v. -plasm─â), s. f., protoplasm─â a oului sau a zigotului; ~plast (v. -plast), s. n., oosfer─â*; ~sfer─â (v. -sfer─â), s. f., celul─â reproduc─âtoare femel─â la plante, corespunz─âtoare oocitului la animale; sin. ooplast; ~sperm (v. -sperm), s. n., ou fecundat la ├«nceputul procesului de diferen╚Ťiere; ~spor (v. -spor), s. m., ou fecundat, specific algelor ╚Öi ciupercilor; ~tec─â (v. -tec─â), s. f., 1. Coaj─â ├«n care s├«nt ├«nchise ou─âle insectelor ortoptere. 2. Sporange al ferigilor; ~tip (v. -tip), s. n., loc de ├«nt├«lnire a mai multor canale reproduc─âtoare la cestode ╚Öi trematode, unde se formeaz─â oul; ~zom (v. -zom), s. m., corpuscul citoplasmatic din ovulul matur.

Oolit dex online | sinonim

Oolit definitie

Intrare: oolit
oolit substantiv neutru