Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru ontologic

ONTOL├ôGIC, -─é, ontologici, -ce, adj. Care apar╚Ťine ontologiei, privitor la ontologie, specific ontologiei; ontic. ÔÇô Din fr. ontologique.
ONTOL├ôGIC, -─é, ontologici, -ce, adj. Care apar╚Ťine ontologiei, privitor la ontologie, specific ontologiei; ontic. ÔÇô Din fr. ontologique.
ONTOLÓGIC, -Ă, ontologici, -e, adj. Care se referă la ontologie, de ontologie, specific ontologiei.
ontol├│gic adj. m., pl. ontol├│gici; f. ontol├│gic─â, pl. ontol├│gice
ontol├│gic adj. Ôćĺ logic
ONTOLÓGIC adj. (FILOZ.) (rar) ontic.
ONTOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la ontologie. [< fr. ontologique].
ONTOL├ôGIC ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de ontologie; propriu ontologiei. /<fr. ontologique
*ontológic, -ă adj. (d. ontologie). Relativ la ontologie. Adv. Din punct de vedere ontologic. (Ca adv. și ontologicamente).
ONTOLOGIC adj. (FILOZ.) (rar) ontic.
ONTOL├ôGIC, -─é (< fr.) adj. Care prive╚Öte ontologia. ├Än opozi╚Ťie cu gnoseologic, o. desemneaz─â ordinea lucrurilor ╚Öi fiin╚Ťei distinct─â de cea a cunoa╚Öterii; ├«n opozi╚Ťie cu logic, desemneaz─â ordinea real─â distinct─â de cea a discursului. La Heidegger, o. trimite la fiin╚Ť─â ╚Öi se distinge de ontic, care trimite la ÔÇ×fiin╚ŤareÔÇŁ.
ontol├│gic, -─â, ontologici, -ce adj. Care apar╚Ťine ontologiei, specific ontologiei; ontic. ÔŚŐ Argumentul ontic = argument care sus╚Ťine existen╚Ťa lui Dumnezeu pe baza ideilor apriorice existente o dat─â cu sufletul ╚Öi cu ra╚Ťiunea ├«ns─â╚Öi ╚Öi care nu au nevoie s─â fie demonstrate (adev─âr, bine, frumos, drept etc.). A fost formulat ╚Öi sus╚Ťinut de fericitul Augustin, Anselm de Canterbury, Descartes, Leibniz ╚Ö.a. ÔÇô Din fr. ontologique.

Ontologic dex online | sinonim

Ontologic definitie

Intrare: ontologic
ontologic adjectiv