Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru ontogonie

ONTOGON├ŹE s. f. (Biol.) Studiu al apari╚Ťiei fiin╚Ťelor pe P─âm├ónt. ÔÇô Din fr. ontogonie.
ONTOGON├ŹE, ontogonii, s. f. Studiu al apari╚Ťiei fiin╚Ťelor pe P─âm├ónt. ÔÇô Din fr. ontogonie.
ontogon├şe (biol.) s. f., art. ontogon├şa, g.-d. ontogon├şi, art. ontogon├şile
ontogon├şe s. f., art. ontogon├şa, g.-d. ontogon├şi, art. ontogon├şei
ONTOGON├ŹE s.f. Studiul apari╚Ťiei fiin╚Ťelor pe P─âm├ónt. [Gen. -iei. / < fr. ontogonie, cf. gr. on ÔÇô fiin╚Ť─â, gone ÔÇô na╚Ötere].
ONTOGON├ŹE s. f. studiu al apari╚Ťiei fiin╚Ťelor pe P─âm├ónt. (< fr. ontogonie)
*ontogen├şe f. (vgr. on, ├│ntos, care este, care exist─â, ╚Öi -gen├şe, gre╚Öit pus ├«ld. -gonie din cozmo-gonie). ╚śt. nat. Dezvoltarea embrionulu─ş une─ş speci─ş, adic─â v─şa╚Ťa de la fecundare p├«n─â la na╚Ötere. ÔÇô Sin cu embriogenie. V. filogenie.
ONTO- ÔÇ×fiin╚Ť─â, existen╚Ť─âÔÇŁ. ÔŚŐ gr. on, ontos ÔÇ×ceea ce exist─â, fiin╚Ť─âÔÇŁ > fr. onto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. onto-. Ôľí ~clazie (v. -clazie), s. f., etap─â ├«n evolu╚Ťia existen╚Ťei unei fiin╚Ťe, caracterizat─â prin preponderen╚Ťa proceselor de deteriorare; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., ontogenie*; ~genie (v. -genie1), s. f., dezvoltare a individului, ├«ncep├«nd de la embrion ╚Öi p├«n─â la stadiul de adult; sin. ontogenez─â; ~gonie (v. -gonie), s. f., disciplin─â care studiaz─â apari╚Ťia fiin╚Ťelor pe p─âm├«nt; ~logie (v. -logie1), s. f., ramur─â a filozofiei care studiaz─â tr─âs─âturile existen╚Ťei; ~morfogenez─â (v. morfo-, v. -genez─â), s. f., dezvoltare a ╚Ťesuturilor ╚Öi a organelor ├«n cursul ontogenezei unui individ.

Ontogonie dex online | sinonim

Ontogonie definitie

Intrare: ontogonie
ontogonie substantiv feminin