ontogeneză definitie

11 definiții pentru ontogeneză

ONTOGENÉZĂ s. f. Dezvoltare individuală a organismelor vegetale și animale, care cuprinde toate transformările organismului de la stadiul de embrion până la sfârșitul existenței lui; ontogenie. – Din fr. ontogénèse.
ONTOGENÉZĂ s. f. Dezvoltare individuală a organismelor vegetale și animale, care cuprinde toate transformările organismului de la stadiul de embrion până la sfârșitul existenței lui; ontogenie. – Din fr. ontogénèse.
ontogenéză s. f., g.-d. art. ontogenézei
ontogenéză s. f., g.-d. art. ontogenézei
ONTOGENÉZĂ s. (BIOL.) ontogenie.
ONTOGENÉZĂ s.f. Ontogenie. [< fr. ontogenèse, cf. gr. on – ființă, genesis – generație].
ONTOGENÉZĂ s. f. 1. proces de dezvoltare individuală a organismelor vii din stadiul embrionar până la încheierea ciclului vital. ◊ ramură a biologiei care studiază această dezvoltare; ontogenie. 2. (psih.) proces de formare a persoanei, de dezvoltare a psihicului, a conștiinței individuale. (< fr. ontogenèse)
ONTOGENÉZĂ f. biol. Proces de dezvoltare individuală a unui organism de la embrion până la sfârșitul existenței sale. /<fr. ontogenese
ONTOGENE s. (BIOL.) ontogenie.
ONTOGENÉZĂ (< fr. {i}; {s} gr. on, ontos „ființă, existență” + genesis „naștere”) s. f. (BIOL.) Serie de transformări pe care le suferă un organism animal sau vegetal, din momentul concepției (fecundației), trecând prin perioada dezvoltării embrionare, până la realizarea formei sale definitive. Aceste etape reproduc, în esență, pe cele ale filogenezei. Sin. ontogenie.
ONTO- „ființă, existență”. ◊ gr. on, ontos „ceea ce există, ființă” > fr. onto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. onto-. □ ~clazie (v. -clazie), s. f., etapă în evoluția existenței unei ființe, caracterizată prin preponderența proceselor de deteriorare; ~geneză (v. -geneză), s. f., ontogenie*; ~genie (v. -genie1), s. f., dezvoltare a individului, începînd de la embrion și pînă la stadiul de adult; sin. ontogeneză; ~gonie (v. -gonie), s. f., disciplină care studiază apariția ființelor pe pămînt; ~logie (v. -logie1), s. f., ramură a filozofiei care studiază trăsăturile existenței; ~morfogeneză (v. morfo-, v. -geneză), s. f., dezvoltare a țesuturilor și a organelor în cursul ontogenezei unui individ.

ontogeneză dex

Intrare: ontogeneză
ontogeneză substantiv feminin