ontogenetic definitie

9 definiții pentru ontogenetic

ONTOGENÉTIC, -Ă, ontogenetici, -ce, adj. Care aparține ontogeniei, privitor la ontogenie, specific ontogeniei; ontogenic. – Din fr. ontogénétique.
ONTOGENÉTIC, -Ă, ontogenetici, -ce, adj. Care aparține ontogeniei, privitor la ontogenie, specific ontogeniei; ontogenic. – Din fr. ontogénétique.
ONTOGENÉTIC, -Ă, ontogenetici, -e, adj. Care se referă la ontogenie, de ontogenie, specific ontogeniei.
ontogenétic adj. m., pl. ontogenétici; f. ontogenétică, pl. ontogenétice
ontogenétic adj. → genetic
ONTOGENÉTIC adj. (BIOL.) ontogenic.
ONTOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la ontogenie; specific ontogeniei; ontogenic. [< fr. ontogénétique].
ONTOGENÉTIC, -Ă adj. referitor la ontogenie; ontogenic. (< fr. ontogénétique)
ONTOGENÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de ontogeneză; propriu ontogenezei. /<fr. ontogénétique

ontogenetic dex

Intrare: ontogenetic
ontogenetic adjectiv