ONTOGENÉTIC, -Ă, ontogenetici, -ce, adj. Care aparține ontogeniei, privitor la ontogenie, specific ontogeniei; ontogenic. – Din fr. ontogénétique.

ONTOGENÉTIC, -Ă, ontogenetici, -ce, adj. Care aparține ontogeniei, privitor la ontogenie, specific ontogeniei; ontogenic. – Din fr. ontogénétique.

ONTOGENÉTIC, -Ă, ontogenetici, -e, adj. Care se referă la ontogenie, de ontogenie, specific ontogeniei.

ontogenétic adj. m., pl. ontogenétici; f. ontogenétică, pl. ontogenétice

ontogenétic adj. → genetic

ONTOGENÉTIC adj. (BIOL.) ontogenic.

ONTOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la ontogenie; specific ontogeniei; ontogenic. [< fr. ontogénétique].

ONTOGENÉTIC, -Ă adj. referitor la ontogenie; ontogenic. (< fr. ontogénétique)

ONTOGENÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de ontogeneză; propriu ontogenezei. /<fr. ontogénétique