Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
9 definiții pentru ontogenetic
ONTOGENÉTIC, -Ă, ontogenetici, -ce, adj. Care aparține ontogeniei, privitor la ontogenie, specific ontogeniei; ontogenic. – Din fr. ontogénétique.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ONTOGENÉTIC, -Ă, ontogenetici, -ce, adj. Care aparține ontogeniei, privitor la ontogenie, specific ontogeniei; ontogenic. – Din fr. ontogénétique.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ONTOGENÉTIC, -Ă, ontogenetici, -e, adj. Care se referă la ontogenie, de ontogenie, specific ontogeniei.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
ontogenétic adj. m., pl. ontogenétici; f. ontogenétică, pl. ontogenétice
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
ontogenétic adj. → genetic
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ONTOGENÉTIC adj. (BIOL.) ontogenic.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
ONTOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la ontogenie; specific ontogeniei; ontogenic. [< fr. ontogénétique].
ONTOGENÉTIC, -Ă adj. referitor la ontogenie; ontogenic. (< fr. ontogénétique)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
ONTOGENÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de ontogeneză; propriu ontogenezei. /<fr. ontogénétique
- sursa: NODEX 2002
- permalink
ontogenetic definitie
ontogenetic dex
Intrare: ontogenetic
ontogenetic
adjectiv