ontic definitie

10 definiții pentru ontic

ÓNTIC, -Ă, ontici, -ce, adj. Care ține de domeniul existenței; ontologic. – Din fr. ontique.
ÓNTIC, -Ă, ontici, -ce, adj. (Livr.) Care ține de domeniul existenței; ontologic. – Din fr. ontique.
óntic adj. m., pl. óntici; f. óntică, pl. óntice
óntic adj. m., pl. óntici; f. sg. óntică, pl. óntice
ÓNTIC adj. v. ontologic.
ÓNTIC, -Ă adj. Referitor la existență, la realitatea obiectivă; existent independent de om. [< fr. ontique, cf. gr. on – ființă].
ÓNTIC, -Ă adj. (fil.) referitor la existență, la realitatea obiectivă. (< fr. ontique)
ÓNTIC ~că (~ci, ~ce) v. ONTOLOGIC. /<fr. ontique
ontic adj. v. ONTOLOGIC.
ÓNTIC, -Ă (< fr. {i}; {s} gr. on, ontos „ființă, existență”) adj. (FILOZ.) 1. Care ține de domeniul concretului, al ființării (în sens mai puțin riguros); ontologic (2). 2. (La Heidegger, în opoziție cu ontologic) Care se referă la „existențe” (la lucrurile existente, concrete), nu la „existența ca atare” sau „la sensul existenței”.

ontic dex

Intrare: ontic
ontic adjectiv