Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru onorific

ONOR├ŹFIC, -─é, onorifici, -ce, adj. 1. (Despre titluri, distinc╚Ťii etc.) Care aduce onoruri; acordat ├«n semn de cinste, de respect, de considera╚Ťie fa╚Ť─â de cineva. ÔÖŽ (Despre func╚Ťii, servicii etc.) Care aduce onoare, cinste (f─âr─â a produce un profit material). 2. (Despre persoane) C─âruia i s-a acordat un titlu (de onoare) ├«n semn de respect, de considera╚Ťie pentru merite deosebite; care ├«ndepline╚Öte o func╚Ťie, o sarcin─â, f─âr─â a fi retribuit; de onoare. Membru onorific. ÔÇô Din fr. honorifique, lat. honorificus.
ONOR├ŹFIC, -─é, onorifici, -ce, adj. 1. (Despre titluri, distinc╚Ťii etc.) Care aduce onoruri; acordat ├«n semn de cinste, de respect, de considera╚Ťie fa╚Ť─â de cineva. ÔÖŽ (Despre func╚Ťii, servicii etc.) Care aduce onoare, cinste (f─âr─â a produce un profit material). 2. (Despre persoane) C─âruia i s-a acordat un titlu (de onoare) ├«n semn de respect, de considera╚Ťie pentru merite deosebite; care ├«ndepline╚Öte o func╚Ťie, o sarcin─â, f─âr─â a fi retribuit; de onoare. Membru onorific. ÔÇô Din fr. honorifique, lat. honorificus.
ONOR├ŹFIC, -─é, onorifici, -e, adj. 1. Care aduce onoruri; f─âcut, acordat ├«n semn de cinste, de onoare, de respect, de considera╚Ťie fa╚Ť─â de cineva. Titlu onorific. 2. Care aduce onoare, cinste, f─âr─â a produce un profit material. Junii membri ai comitetului primir─â cu pl─âcere ast─â onorific─â ├«ns─ârcinare. NEGRUZZI, S. I 342. 3. (Despre persoane) C─âruia i s-a acordat un titlu ├«n semn de respect, de considera╚Ťie pentru merite deosebite; de onoare. Membru onorific. Pre╚Öedinte onorific..
onor├şfic adj. m., pl. onor├şfici; f. onor├şfic─â, pl. onor├şfice
onor├şfic adj. m., pl. onor├şfici; f. sg. onor├şfic─â, pl. onor├şfice
ONOR├ŹFIC adj. (rar) onorar.
ONOR├ŹFIC, -─é adj. 1. Care aduce o distinc╚Ťie, onoruri, f─âr─â ├«ns─â a atrage dup─â sine avantaje sau profituri materiale. 2. C─âruia i s-a acordat un titlu ├«n semn de respect, de considera╚Ťie; de onoare. [< fr. honorifique].
ONOR├ŹFIC, -─é adj. 1. (despre titluri, distinc╚Ťii, func╚Ťii etc.) care aduce onoruri, f─âr─â a trage un avantaj, profit material. ÔŚŐ care ├«ndepline╚Öte o func╚Ťie f─âr─â a fi retribuit. 2. c─âruia i s-a acordat un titlu ├«n semn de respect, de considera╚Ťie. (< fr. honorifique, lat. honorificus)
ONOR├ŹFIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) (despre titluri, func╚Ťii etc.) Care confer─â onoare (f─âr─â avantaje materiale); acordat ├«n semn de onoare (f─âr─â a fi retribuit). 2) (despre persoane) Care de╚Ťine un titlu sau exercit─â o func╚Ťie f─âr─â retribu╚Ťie; de onoare. /<fr. honorifique, lat. honorificus
onorific a. ce procur─â onoruri: titlu onorific.
*onor├şfic, -─â adj. (lat. honor├şficus, d. honor, onoare, ╚Öi f├ícere, a face). Onorar, care face onoare pin persoana lu─ş: membru onorific. Care procur─â onorur─ş (dar nu leaf─â): titlu onorific. Adv. ├Än mod onorific: a func╚Ťiona onorific.
ONORIFIC adj. (rar) onorar. (Membru, profesor ~.)

Onorific dex online | sinonim

Onorific definitie

Intrare: onorific
onorific adjectiv