Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru onorabilitate

ONORABILIT├üTE s. f. Calitatea de a fi onorabil; cinste. ÔÇô Din fr. honorabilit├ę.
ONORABILIT├üTE s. f. (Rar) Calitatea de a fi onorabil; cinste. ÔÇô Din fr. honorabilit├ę.
ONORABILITÁTE s. f. sg. (Astăzi neobișnuit) Calitatea de a fi onorabil; cinste. Astăzi un om învăluit în onorabilitatea sa poate foarte bine nesocoti acele loviri. GHICA, S. 144.
onorabilit├íte s. f., g.-d. art. onorabilitß║»╚Ťii
onorabilit├íte s. f., g.-d. art. onorabilit─â╚Ťii
ONORABILITÁTE s. respectabilitate.
ONORABILITÁTE s. v. cinste, corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate.
ONORABILIT├üTE s.f. Calitatea de a fi onorabil; probitate, cinste. [Cf. fr. honorabilit├ę, lat. honorabilitas].
ONORABILIT├üTE s. f. calitatea de a fi onorabil. (< fr. honorabilit├ę, lat. honorabilitas)
ONORABILIT├üTE f. Caracter onorabil. /<fr. honorabilit├ę, lat. honorabilitas, ~atis
onorabilitate f. caracterul unei persoane onorabile.
*onorabilitáte f. (lat. honorabilitas, -átis). Calitatea de a fi onorabil: om de o onorabilitate perfectă.
onorabilitate s. v. CINSTE. CORECTITUDINE. INCORUPTIBILITATE. INTEGRITATE. LEALITATE. ONESTITATE.
ONORABILITATE s. respectabilitate.

Onorabilitate dex online | sinonim

Onorabilitate definitie

Intrare: onorabilitate
onorabilitate substantiv feminin