Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru onomasticon

ONOMASTIC├ôN, onomasticoane, s. n. (Rar) Lucrare care cuprinde un index de nume de persoane. ÔÇô Din ngr. onomastik├│n, fr. onomasticon.
ONOMASTIC├ôN, onomasticoane, s. n. Lucrare care cuprinde un index de nume de persoane. ÔÇô Din ngr. onomastik├│n, fr. onomasticon.
ONOMASTICÓN, onomasticoane, s. n. Lucrare care cuprinde un index de nume de persoane.
onomasticón (rar) s. n., pl. onomasticoáne
onomasticón s. n., pl. onomasticoáne
ONOMASTICÓN s.n. Indice de nume de persoane. [Cf. fr. onomasticon, gr. onomastikon].
ONOMASTICÓN s. n. lucrare cuprinzând nume de persoane. (< ngr. onomastikon, fr. onomasticon)
ONOMASTICÓN ~oáne n. Lucrare care cuprinde un index de nume de persoane /<ngr. onomastikón, fr. onomasticon
ONOMASTICÓN s. n. (cf. fr. onomasticon, gr. onomastikon): indice de nume de persoane, listă care cuprinde un anumit număr de nume de persoane.

Onomasticon dex online | sinonim

Onomasticon definitie

Intrare: onomasticon
onomasticon substantiv neutru