Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru onomastic─â

ONOM├üSTIC, -─é, onomastici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la nume proprii, ├«n special la nume de persoane. ÔŚŐ Zi onomastic─â (adesea substantivat, f.) = zi ├«n care cineva ├«╚Öi serbeaz─â numele; ziua numelui. 2. S. f. Disciplin─â lingvistic─â al c─ârei obiect de studiu este originea, formarea ╚Öi evolu╚Ťia numelor proprii. 3. S. f. Totalitatea numelor proprii dintr-o limb─â, dintr-o regiune, dintr-o epoc─â etc. ÔÇô Din fr. onomastique.
ONOM├üSTIC, -─é, onomastici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la nume proprii, ├«n special la nume de persoane. ÔŚŐ Zi onomastic─â (adesea substantivat, f.) = zi ├«n care cineva ├«╚Öi serbeaz─â numele; ziua numelui. 2. S. f. Disciplin─â lingvistic─â al c─ârei obiect de studiu este originea, formarea ╚Öi evolu╚Ťia numelor proprii. 3. S. f. Totalitatea numelor proprii dintr-o limb─â, dintr-o regiune, dintr-o epoc─â etc. ÔÇô Din fr. onomastique.
ONOM├üSTIC, -─é, onomastici, -e, adj. Privitor la nume de persoane. Calendar onomastic. ÔŚŐ Zi onomastic─â (adesea substantivat, f.) = zi ├«n care cineva ├«╚Öi serbeaz─â numele; ziua numelui. O onomastic─â e un eveniment. important pentru o elev─â din clasa a patra primar─â. C. PETRESCU, A. 449. Era zi de s─ârb─âtoare, onomastica sultanului. BART, S. M. 21.
ONOM├üSTIC─é s. f. 1. ╚śtiin╚Ťa care se ocup─â cu studiul numelor proprii. 2. (Cu sens colectiv) Totalitatea numelor proprii dintr-o limb─â.
onomástic adj. m., pl. onomástici; f. onomástică, pl. onomástice
!onomástică s. f., g.-d. art. onomásticii; pl. onomástici
onomástic adj. m., pl. onomástici; f. sg. onomástică, pl. onomástice
onomástică s. f., g.-d. art. onomásticii
ONOMÁSTICĂ s. ziua (art.). (Când își serbează ~?)
ONOM├üSTIC, -─é adj. Referitor la nume de persoane. ÔÖŽ Zi onomastic─â (╚Öi s.f.) = ziua numelui. [< fr. onomastique, cf. gr. onoma ÔÇô nume].
ONOMÁSTICĂ s.f. 1. Disciplină care studiază numele proprii. 2. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă; onomatologie. [Gen. -iei. / < fr. onomastique].
ONOM├üSTIC, -─é I. adj. referitor la nume de persoane. ÔÖŽ zi ~─â (╚Öi s. f.) = ziua numelui. II. s. f. 1. disciplin─â lingvistic─â care studiaz─â numele proprii (de persoane). 2. totalitatea numelor proprii dintr-o limb─â, dintr-o regiune, epoc─â etc.; onomatologie. (< fr. onomastique, gr. onomastikos)
ONOMÁSTICĂ f. 1) Ansamblu de nume proprii dintr-o limbă. 2) Disciplină lingvistică care studiază numele proprii. 3) Zi a numelui. /<fr. onomastique
onomastic a. 1. de nume personal: zi onomastic─â; 2. de nume proprii: vocabular onomastic.
*onom├ístic, -─â adj. (vgr. onomastik├│s, d. onom├ízo, numesc, ├│noma, nume. V. omonim). Relativ la numele propri─ş; vocabular onomastic. Al numelu─ş propri┼ş (de botez): Rom├óni─ş s─ârbeaz─â zilele onomastice. S. f. Studiu numelor propri─ş.
ONOMASTICĂ s. ziua (art.). (Cînd își serbează ~?)
ONOM├üSTIC, -─é adj. (< fr. onomastique, cf. gr. onoma ÔÇô nume, onomasia ÔÇô nume specific): ├«n sintagma nume onomastic (v.).
ONOM├üSTIC─é s. f. (< adj. onomastic, -─â < fr. onomastique, gr. onoma ÔÇ×numeÔÇŁ, onomasia ÔÇ×nume specificÔÇŁ): 1. disciplin─â care studiaz─â originea, formarea ╚Öi evolu╚Ťia numelor proprii dintr-o limb─â. 2. totalitatea numelor proprii dintr-o limb─â, dintr-o regiune, dintr-o epoc─â istoric─â.

Onomastic─â dex online | sinonim

Onomastic─â definitie

Intrare: onomastic
onomastic adjectiv
Intrare: onomastic─â
onomastic─â substantiv feminin