onomasiologie definitie

9 definiții pentru onomasiologie

ONOMASIOLOGÍE s. f. Ramură a lingvisticii care studiază mijloacele folosite de una sau de mai multe limbi pentru a exprima o anumită noțiune. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Onomasiologie.
ONOMASIOLOGÍE s. f. Ramură a lingvisticii care studiază mijloacele folosite de una sau de mai multe limbi pentru a exprima o anumită noțiune. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Onomasiologie.
onomasiologíe (-si-o-) s. f., art. onomasiología, g.-d. onomasiologíi, art. onomasiologíei
onomasiologíe s. f. (sil. -si-o-), art. onomasiología, g.-d. onomasiologíi, art. onomasiologíei
ONOMASIOLOGÍE s.f. Ramură a lingvisticii care studiază numele din punctul de vedere al formei și conținutului lor. [Pron. -si-o-, gen. -iei. / < germ. Onomasiologie, cf. gr. onoma – nume, logos – studiu].
ONOMASIOLOGÍE s. f. ramură a lingvisticii care studiază evoluția semnificației și a formei cuvintelor. (< fr. onomasiologie, germ. Onomasiologie)
ONOMASIOLOGÍE f. Disciplină lingvistică care studiază denominația, pornind de la noțiuni și stabilind semnul verbal care corespunde noțiunii respective. [Sil. -si-o-] /<germ. Onomasiologie
ONOMASIOLOGÍE s. f. (cf. fr. onomasiologie, germ. Onomasiologie, gr. onoma „nume”, onomasia „nume specific” + logos „știință”): ramură a lingvisticii care studiază numele din punctul de vedere al formei și conținutului lor.
ONOMASIO- „denumire, semnificație”. ◊ gr. onomasia „denumire” > fr. onomasio-, germ. id. > rom. onomasio-. □ ~logie (v. -logie1), s. f., ramură a lingvisticii care studiază numele din punctul de vedere al formei și al conținutului lor.

onomasiologie dex

Intrare: onomasiologie
onomasiologie substantiv feminin
  • silabisire: -si-o-