ONIOMANÍE s.f. Tendință patologică de a face cumpărături excesive. [Pron. -ni-o-, gen. -iei. / < fr. oniomanie, cf. gr. onesthai – a cumpăra, mania – nebunie].

ONIO- „cumpărare”. ◊ gr. onios „care se cumpără” > fr. onio-, germ. id., engl. id. > rom. onio-. □ ~manie (v. -manie), s. f., impuls patologic de a face cumpărături.