ondulător definitie

17 definiții pentru ondulător

ONDULATÓR1, ondulatoare, s. n. Aparat care înregistrează semnalele telegrafice prin deviația unui ac indicator. – Din fr. ondulateur.
ONDULATÓR2, -OÁRE, ondulatori, -oare, adj. (Rar) Care se leagănă ca valurile, care ondulează; unduitor, văluros. [Var.: ondulătór, -oáre adj.] – Ondula + suf. -tor.
ONDULĂTÓR, -OÁRE adj. v. ondulator2.
ONDULATÓR1, ondulatoare, s. n. Aparat care înregistrează semnalele telegrafice prin deviația unui ac indicator. – Din fr. ondulateur.
ONDULATÓR2, -OÁRE, ondulatori, -oare, adj. (Rar) Care se leagănă ca valurile, care ondulează; unduitor, văluros. [Var.: ondulătór, -oáre adj.] – Ondula + suf. -tor.
ONDULĂTÓR, -OÁRE adj. v. ondulator2.
ONDULÁT, -Ă, ondulați, -te, adj. 1. (Despre un teren, despre suprafața unei ape etc.) Cu ușoare diferențe de nivel asemănătoare undelor; ca unda. De mii de ani ele [viile] acoperă aceste pămînturi ondulate, fiind oamenilor cea mai știută înfățișare a lumii. BOGZA, C. O. 38. ◊ (Despre linii, contururi etc.) Sinuos, șerpuitor. Apele cerului și vînturile urmează... a le asemăna [molozurile] cu linia ușor ondulată a podișului. SADOVEANU, O. L. 13. 2. (Despre păr) Buclat, inelat, cu ondulații. Un domn înalt și spătos, cu pănd cărunt, ondulat, cu profilul precis. C. PETRESCU, O. P. I 29. Pe umeri îi cad plete ondulate. VLAHUȚĂ, O. A. 441. 3. (Despre obiecte de piele, de tablă etc.) În formă de valuri, cu curburi, vâlurit.
ONDULATÓR2, -OÁRE, ondulatori, -oare, adj. (Rar) Care se leagănă ca valurile, care ondulează; unduitor, văluros. (Atestat în forma ondulător.) Ce făgăduințe să mai cer... acestor livezi ondulătoare? GALACTION, O. I 347. – Variantă: (rar) ondulătór, -oáre adj.
ONDULATÓR1, ondulatoare, s. n. Aparat care înregistrează semnalele telegrafice prin deviația unui ac indicator.
ONDULĂTÓR, -OÁRE adj. v. ondulator2.
ondulatór s. n., pl. ondulatoáre
ondulatór (unduitor) adj. m., pl. ondulatóri; f. sg. și pl. ondulatoáre
ondulatór s. n., pl. ondulatoáre
ONDULATÓR s.n. Aparat pentru înregistrarea semnalelor telegrafice prin deviația unui ac indicator. [< fr. ondulateur].
ONDULATÓR, -OÁRE I. adj. care se leagănă ca valurile. II. s. n. aparat pentru înregistrarea semnalelor telegrafice prin deviația unui ac indicator. (< fr. ondulateur)
ONDULATÓR1 ~oáre n. 1) Aparat pentru recepționarea semnalelor telegrafice și înregistrarea lor pe o bandă de hârtie (sub formă de linie ondulată). 2) Instrument (electric) cu ajutorul căruia se ondulează părul; drot. /<fr. ondulateur
ONDULATÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care ondulează; care se leagănă ca undele. 2) Care este caracteristic undelor sau valurilor; cu proprietăți de unde sau de valuri. /a (se) ondula + suf. ~tor

ondulător dex

Intrare: ondulator
ondulător
ondulator adjectiv substantiv neutru