Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru ondul─âtor

ONDULAT├ôR1, ondulatoare, s. n. Aparat care ├«nregistreaz─â semnalele telegrafice prin devia╚Ťia unui ac indicator. ÔÇô Din fr. ondulateur.
ONDULAT├ôR2, -O├üRE, ondulatori, -oare, adj. (Rar) Care se leag─ân─â ca valurile, care onduleaz─â; unduitor, v─âluros. [Var.: ondul─ât├│r, -o├íre adj.] ÔÇô Ondula + suf. -tor.
ONDULĂTÓR, -OÁRE adj. v. ondulator2.
ONDULAT├ôR1, ondulatoare, s. n. Aparat care ├«nregistreaz─â semnalele telegrafice prin devia╚Ťia unui ac indicator. ÔÇô Din fr. ondulateur.
ONDULAT├ôR2, -O├üRE, ondulatori, -oare, adj. (Rar) Care se leag─ân─â ca valurile, care onduleaz─â; unduitor, v─âluros. [Var.: ondul─ât├│r, -o├íre adj.] ÔÇô Ondula + suf. -tor.
ONDULĂTÓR, -OÁRE adj. v. ondulator2.
ONDUL├üT, -─é, ondula╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre un teren, despre suprafa╚Ťa unei ape etc.) Cu u╚Öoare diferen╚Ťe de nivel asem─ân─âtoare undelor; ca unda. De mii de ani ele [viile] acoper─â aceste p─âm├«nturi ondulate, fiind oamenilor cea mai ╚Ötiut─â ├«nf─â╚Ťi╚Öare a lumii. BOGZA, C. O. 38. ÔŚŐ (Despre linii, contururi etc.) Sinuos, ╚Öerpuitor. Apele cerului ╚Öi v├«nturile urmeaz─â... a le asem─âna [molozurile] cu linia u╚Öor ondulat─â a podi╚Öului. SADOVEANU, O. L. 13. 2. (Despre p─âr) Buclat, inelat, cu ondula╚Ťii. Un domn ├«nalt ╚Öi sp─âtos, cu p─ând c─ârunt, ondulat, cu profilul precis. C. PETRESCU, O. P. I 29. Pe umeri ├«i cad plete ondulate. VLAHU╚Ü─é, O. A. 441. 3. (Despre obiecte de piele, de tabl─â etc.) ├Än form─â de valuri, cu curburi, v├ólurit.
ONDULAT├ôR2, -O├üRE, ondulatori, -oare, adj. (Rar) Care se leag─ân─â ca valurile, care onduleaz─â; unduitor, v─âluros. (Atestat ├«n forma ondul─âtor.) Ce f─âg─âduin╚Ťe s─â mai cer... acestor livezi ondul─âtoare? GALACTION, O. I 347. ÔÇô Variant─â: (rar) ondul─ât├│r, -o├íre adj.
ONDULAT├ôR1, ondulatoare, s. n. Aparat care ├«nregistreaz─â semnalele telegrafice prin devia╚Ťia unui ac indicator.
ONDULĂTÓR, -OÁRE adj. v. ondulator2.
ondulatór s. n., pl. ondulatoáre
ondulatór (unduitor) adj. m., pl. ondulatóri; f. sg. și pl. ondulatoáre
ondulatór s. n., pl. ondulatoáre
ONDULAT├ôR s.n. Aparat pentru ├«nregistrarea semnalelor telegrafice prin devia╚Ťia unui ac indicator. [< fr. ondulateur].
ONDULAT├ôR, -O├üRE I. adj. care se leag─ân─â ca valurile. II. s. n. aparat pentru ├«nregistrarea semnalelor telegrafice prin devia╚Ťia unui ac indicator. (< fr. ondulateur)
ONDULAT├ôR1 ~o├íre n. 1) Aparat pentru recep╚Ťionarea semnalelor telegrafice ╚Öi ├«nregistrarea lor pe o band─â de h├órtie (sub form─â de linie ondulat─â). 2) Instrument (electric) cu ajutorul c─âruia se onduleaz─â p─ârul; drot. /<fr. ondulateur
ONDULAT├ôR2 ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) 1) Care onduleaz─â; care se leag─ân─â ca undele. 2) Care este caracteristic undelor sau valurilor; cu propriet─â╚Ťi de unde sau de valuri. /a (se) ondula + suf. ~tor

Ondul─âtor dex online | sinonim

Ondul─âtor definitie

Intrare: ondulator
ondul─âtor
ondulator adjectiv substantiv neutru