ONDÍNĂ, ondine, s. f. (Livr.) Personaj din basmele și legendele germane sau scandinave, închipuit ca o fată frumoasă, seducătoare, care trăiește în apă. – Din fr. ondine.

ONDÍNĂ, ondine, s. f. Personaj din basmele și legendele germane sau scandinave, închipuit ca o fată frumoasă, seducătoare, care trăiește în apă. – Din fr. ondine.

ONDÍNĂ, ondine, s. f. Personaj din basmele și legendele germane și scandinave, închipuit ca o fată frumoasă care trăiește în ape. Ondină, Cu ochi de dulce lumină, Cu bucle ce-nvăluie-n aur Tezaur. EMINESCU, O. IV 31.

ondínă (livr.) s. f., g.-d. art. ondínei; pl. ondíne

ondínă s. f., g.-d. art. ondínei; pl. ondíne

ONDÍNĂ s.f. (În mitologia scandinavă și germanică) Zână, geniu al apelor. [Var. undină s.f. / < fr. ondine].

ONDÍNĂ s. f. (mit. scand. și germanică) zână, geniu al apelor. (< fr. ondine)

ONDÍNE (< fr.) s. f. pl. Personaje din mitologia germană și scandinavă, închipuite ca fete foarte frumoase ce trăiau în apă și care, adesea, își alegeau soții dintre muritori. Sunt zâne ale apelor, de obicei răufăcătoare, care-i călăuzesc pe călători în locuri mlăștinoase, în păduri nesfârșite, prin cețuri și neguri, făcându-i să se rătăcească. Se înrudesc cu nimfele din mitologiile greco-latine.