Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru ondin─â

OND├ŹN─é, ondine, s. f. (Livr.) Personaj din basmele ╚Öi legendele germane sau scandinave, ├«nchipuit ca o fat─â frumoas─â, seduc─âtoare, care tr─âie╚Öte ├«n ap─â. ÔÇô Din fr. ondine.
OND├ŹN─é, ondine, s. f. Personaj din basmele ╚Öi legendele germane sau scandinave, ├«nchipuit ca o fat─â frumoas─â, seduc─âtoare, care tr─âie╚Öte ├«n ap─â. ÔÇô Din fr. ondine.
OND├ŹN─é, ondine, s. f. Personaj din basmele ╚Öi legendele germane ╚Öi scandinave, ├«nchipuit ca o fat─â frumoas─â care tr─âie╚Öte ├«n ape. Ondin─â, Cu ochi de dulce lumin─â, Cu bucle ce-nv─âluie-n aur Tezaur. EMINESCU, O. IV 31.
ond├şn─â (livr.) s. f., g.-d. art. ond├şnei; pl. ond├şne
ond├şn─â s. f., g.-d. art. ond├şnei; pl. ond├şne
OND├ŹN─é s.f. (├Än mitologia scandinav─â ╚Öi germanic─â) Z├ón─â, geniu al apelor. [Var. undin─â s.f. / < fr. ondine].
OND├ŹN─é s. f. (mit. scand. ╚Öi germanic─â) z├ón─â, geniu al apelor. (< fr. ondine)
OND├ŹNE (< fr.) s. f. pl. Personaje din mitologia german─â ╚Öi scandinav─â, ├«nchipuite ca fete foarte frumoase ce tr─âiau ├«n ap─â ╚Öi care, adesea, ├«╚Öi alegeau so╚Ťii dintre muritori. Sunt z├óne ale apelor, de obicei r─âuf─âc─âtoare, care-i c─âl─âuzesc pe c─âl─âtori ├«n locuri ml─â╚Ötinoase, ├«n p─âduri nesf├ór╚Öite, prin ce╚Ťuri ╚Öi neguri, f─âc├óndu-i s─â se r─ât─âceasc─â. Se ├«nrudesc cu nimfele din mitologiile greco-latine.

Ondin─â dex online | sinonim

Ondin─â definitie

Intrare: ondin─â
ondin─â substantiv feminin