ONCOGRÁF, oncografe, s. n. (Med.) Aparat folosit în oncografie. – Din fr. oncographe.

ONCOGRÁF, oncografe, s. n. (Med.) Aparat folosit în oncografie. – Din fr. oncographe.

oncográf s. n., pl. oncográfe

ONCOGRÁF s.m. Aparat folosit în oncografie. [< fr. oncographe, germ. Onkograph].

ONCOGRÁF s. n. aparat folosit în oncografie. (< fr. oncographe)

ONCO- „tumoare, tumefacție, cancer”. ◊ gr. onkos „tumoare” > fr. onco-, it. id., engl. id., germ. onko- > rom. onco-. □ ~cit (v. -cit), s. n., celulă epitelială nediferențiată, cu citoplasmă granulară; ~gen (v. -gen1), adj., care generează cancer; ~geneză (v. -geneză), s. f., formarea unei tumori; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru măsurarea variațiilor de volum ale unui organ; ~grafie (v. -grafie), s. f., reprezentare grafică a volumului și configurației unui organ cu ajutorul oncografului; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină medicală care se ocupă cu studiul tumorilor canceroase; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument cu care se măsoară locul și configurația unui organ; ~tomie (v. -tomie), s. f., extirpare chirurgicală a unei tumori; ~tropic (v. -tropic), adj., care prezintă afinitate pentru celulele neoplazice.