Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru omucidere

OMUCÍDERE, omucideri, s. f. Omor, crimă, asasinat. – Om + ucidere.
OMUCÍDERE, omucideri, s. f. Omor, crimă, asasinat. – Om + ucidere.
OMUCIDÉRE, omucideri, s. f. (Jur.) Omor, asasinat.
!omucídere (o-mu-/om-u-) s. f., g.-d. art. omucíderii; pl. omucíderi
omucídere s. f. (sil. mf. om-) ucidere
OMUCÍDERE s. v. crimă.
OMUCÍDERE ~i f. rar Crimă constând în uciderea unui om; omor. /om + ucidere
OMUCIDERE s. asasinat, crimă, moarte, omor, omorîre, ucidere, (livr.) homicid, (înv.) deșugubină, omucid, sîngi, ucigătură. (Condamnat pentru ~.)

Omucidere dex online | sinonim

Omucidere definitie

Intrare: omucidere
omucidere substantiv feminin
  • silabisire: om-