omoplat definitie

12 definiții pentru omoplat

OMOPLÁT, omoplați, s. m. Os pereche triunghiular, lat și subțire, care formează partea posterioară a articulației umărului; spată, scapulă. – Din fr. omoplate.
OMOPLÁT, omoplați, s. m. Os pereche triunghiular, lat și subțire, care formează partea posterioară a articulației umărului; spată, scapulă. – Din fr. omoplate.
OMOPLÁT, omoplați, s. m. Os triunghiular lat și subțire, care formează partea posterioară a articulației umărului; spată. I-a repezit cîțiva pumni între omoplați. V. ROM. martie 1954, 61.
omoplát (-mo-plat) s. m., pl. omopláți
omoplát s. m. (sil. -plat), pl. omopláți
OMOPLÁT s. (ANAT.) scapulă, spată, (pop.) lopățica umărului, (prin Transilv.) lopătiță, (italienism înv.) spală.
OMOPLÁT s.m. Os triunghiular, subțire și lat, care formează partea posterioară a articulației umărului. [Pl. -ați, (s.n.) -te, -turi. / < fr. omoplate, cf. gr. omoplate].
OMOPLÁT s. m. os triunghiular lat și subțire, parte posterioară a articulației umărului. (< fr. omoplate)
OMOPLÁT ~ți m. anat. Fiecare dintre cele două oase plate de formă triunghiulară care constituie partea posterioară a articulației umărului, fiind situate (simetric) de-o parte și de alta a șirii spinării. /<fr. omoplate
omoplat n. os lat ce formează partea superioară a umărului și de care s’articulează osul brațului.
*omoplát n., pl. e (fr. omoplate f., it. omoplate m., d. vgr. omopláte, d. ómos, umăr, și pláte, partea lată a unuĭ lucru plátos, lățime, platýs, lat. V. omo-for, pĭață). Anat. Fie-care din cele doŭă oase late supțirĭ triangulare situate înapoĭa umăruluĭ (pop. spată, maĭ rar lopățică).
OMOPLAT s. (ANAT.) scapulă, spată, (pop.) lopățica umărului, (prin Transilv.) lopătiță, (italienism înv.) spală.

omoplat dex

Intrare: omoplat
omoplat 2 pl. -e substantiv neutru
  • silabisire: o-mo-plat
omoplat 3 pl. -uri substantiv neutru
  • silabisire: o-mo-plat
omoplat 1 pl. -i substantiv masculin
  • silabisire: o-mo-plat