Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru omologare

OMOLOG├ü, omologhez, vb. I. Tranz. A confirma, ├«n baza autorit─â╚Ťii conferite de lege, valoarea sau autenticitatea unui act scris. ÔÖŽ A recunoa╚Öte oficial o performan╚Ť─â, un rezultat sportiv (dup─â o verificare prealabil─â). ÔÖŽ A accepta un tip de produs ╚Öi a aproba fabricarea lui (├«n serie). ÔÇô Din fr. homologuer.
OMOLOG├üRE, omolog─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a omologa ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. omologa.
OMOLOG├ü, omologhez, vb. I. Tranz. A confirma, ├«n baza autorit─â╚Ťii conferite de lege, valoarea sau autenticitatea unui act scris. ÔÖŽ A recunoa╚Öte oficial o performan╚Ť─â, un rezultat sportiv (dup─â o verificare prealabil─â). ÔÖŽ A accepta un tip de produs ╚Öi a aproba fabricarea lui (├«n serie). ÔÇô Din fr. homologuer.
OMOLOG├üRE, omolog─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a omologa ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. omologa.
OMOLOG├ü, omologhez, vb. I. Tranz. A confirma, ├«n baza autorit─â╚Ťii conferite de lege, valoarea sau autenticitatea unui act scris. ÔÖŽ (Sport) A recunoa╚Öte oficial, a confirma valabilitatea unei performan╚Ťe sau a unui rezultat dup─â o verificare prealabil─â. ÔÖŽ A confirma oficial calit─â╚Ťile unui fabricat; a admite folosirea unui fabricat ├«n anumite scopuri.
OMOLOG├üRE, omolog─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a omologa ╚Öi rezultatul ei.
omologá (a ~) vb., ind. prez. 3 omologheáză
omologáre s. f., g.-d. art. omologắrii; pl. omologắri
omolog├í vb., ind. prez. 1 sg. omologh├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. omologhe├íz─â
omologáre s. f., g.-d. art. omologării; pl. omologări
OMOLOG├ü vb. I. tr. A aproba, a sanc╚Ťiona anumite acte pentru a le da valoare juridic─â. ÔÖŽ (Sport) A recunoa╚Öte oficial o performan╚Ť─â, ├«n urma verific─ârii. ÔÖŽ A confirma oficial calit─â╚Ťile unui produs, aprob├ónd folosirea lui ├«n anumite scopuri. [P.i. 3,6 -gheaz─â. / < fr. homologuer].
OMOLOG├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a omologa ╚Öi rezultatul ei. [Pl. -g─âri. / < omologa].
OMOLOG├ü vb. tr. 1. a confirma valoarea sau autenticitatea unui ├«nscris. 2. a recunoa╚Öte oficial o performan╚Ť─â (sportiv─â). 3. a confirma oficial calit─â╚Ťile unui produs. (< fr. homologuer)
A OMOLOG├ü ~gh├ęz tranz. 1) (acte scrise) A aproba ├«n urma unei verific─âri prealabile (d├ónd valoare juridic─â). 2) (produse industriale) A aproba ├«n mod oficial ├«n vederea fabric─ârii ├«n serie. 3) (obiecte) A declara conform anumitor norme. ~ o piscin─â. 4) (rezultate, performan╚Ťe sportive) A recunoa╚Öte oficial, ├«nregistr├ónd (dup─â verificarea corespunz─âtoare). /<fr. homologuer
omolog├á v. a confirma prin autoritatea justi╚Ťiei un act f─âcut ├«ntre particulari.
*omologh├ęz, a -g├í v. tr. (fr. homologuer, mlat. hom├│logo, -g├íre, vgr. ß┐żomolog├ęo d. ß┐żom├│logos, omolog, de ace─şa╚Ö─ş p─ârere). Jur. Confirm pin autoritatea judiciar─â sa┼ş administrativ─â un act particular sa┼ş de la o autoritate inferioar─â.

Omologare dex online | sinonim

Omologare definitie

Intrare: omologa
omologa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: omologare
omologare substantiv feminin