omologare definitie

2 intrări

16 definiții pentru omologare

OMOLOGÁ, omologhez, vb. I. Tranz. A confirma, în baza autorității conferite de lege, valoarea sau autenticitatea unui act scris. ♦ A recunoaște oficial o performanță, un rezultat sportiv (după o verificare prealabilă). ♦ A accepta un tip de produs și a aproba fabricarea lui (în serie). – Din fr. homologuer.
OMOLOGÁRE, omologări, s. f. Acțiunea de a omologa și rezultatul ei. – V. omologa.
OMOLOGÁ, omologhez, vb. I. Tranz. A confirma, în baza autorității conferite de lege, valoarea sau autenticitatea unui act scris. ♦ A recunoaște oficial o performanță, un rezultat sportiv (după o verificare prealabilă). ♦ A accepta un tip de produs și a aproba fabricarea lui (în serie). – Din fr. homologuer.
OMOLOGÁRE, omologări, s. f. Acțiunea de a omologa și rezultatul ei. – V. omologa.
OMOLOGÁ, omologhez, vb. I. Tranz. A confirma, în baza autorității conferite de lege, valoarea sau autenticitatea unui act scris. ♦ (Sport) A recunoaște oficial, a confirma valabilitatea unei performanțe sau a unui rezultat după o verificare prealabilă. ♦ A confirma oficial calitățile unui fabricat; a admite folosirea unui fabricat în anumite scopuri.
OMOLOGÁRE, omologări, s. f. Acțiunea de a omologa și rezultatul ei.
omologá (a ~) vb., ind. prez. 3 omologheáză
omologáre s. f., g.-d. art. omologắrii; pl. omologắri
omologá vb., ind. prez. 1 sg. omologhéz, 3 sg. și pl. omologheáză
omologáre s. f., g.-d. art. omologării; pl. omologări
OMOLOGÁ vb. I. tr. A aproba, a sancționa anumite acte pentru a le da valoare juridică. ♦ (Sport) A recunoaște oficial o performanță, în urma verificării. ♦ A confirma oficial calitățile unui produs, aprobând folosirea lui în anumite scopuri. [P.i. 3,6 -ghează. / < fr. homologuer].
OMOLOGÁRE s.f. Acțiunea de a omologa și rezultatul ei. [Pl. -gări. / < omologa].
OMOLOGÁ vb. tr. 1. a confirma valoarea sau autenticitatea unui înscris. 2. a recunoaște oficial o performanță (sportivă). 3. a confirma oficial calitățile unui produs. (< fr. homologuer)
A OMOLOGÁ ~ghéz tranz. 1) (acte scrise) A aproba în urma unei verificări prealabile (dând valoare juridică). 2) (produse industriale) A aproba în mod oficial în vederea fabricării în serie. 3) (obiecte) A declara conform anumitor norme. ~ o piscină. 4) (rezultate, performanțe sportive) A recunoaște oficial, înregistrând (după verificarea corespunzătoare). /<fr. homologuer
omologà v. a confirma prin autoritatea justiției un act făcut între particulari.
*omologhéz, a -gá v. tr. (fr. homologuer, mlat. homólogo, -gáre, vgr. ῾omologéo d. ῾omólogos, omolog, de aceĭașĭ părere). Jur. Confirm pin autoritatea judiciară saŭ administrativă un act particular saŭ de la o autoritate inferioară.

omologare dex

Intrare: omologa
omologa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: omologare
omologare substantiv feminin